• după un drum extenuant de trei zile, oneștenii ajunși în Cehia au primit drept mîncare o bucată de pîine și cireșe • prețul plătit de fermieri pentru fiecare dintre „sclavii” oneșteni au fost de 20 $ • intermediarul afacerii este Lucică Pătru, din Tîrgu Ocna, fost ofițer de poliție arestat în 1999
Un grup de 14 români, majoritatea din Onești, au plecat pe 19 iunie spre Cehia, la muncă. Zece dintre ei au ajuns la o fermă dintr-un sat din apropiere de Praga. După doar cîteva zile, ei au lăsat deoparte toate visele de îmbogățire și s-au hotărît să se întoarcă în țară. Doar trei dintre ei au mai ajuns acasă. Alții au rămas fără bani prin Ungaria, în timp ce frații Adrian și Ciprian Neagu, Mirela, soția lui Adrian, toți din Onești, au rămas în Cehia pentru că nu aveau bani să se întoarcă acasă.
Pentru a pleca în străinătate, ei au apelat la Lucică Pătru, din Tîrgu Ocna, care își făcea reclamă pe postul local de televiziune. Pătru a intrat în afaceri relativ curînd. El a fost căpitan în cadrul Poliției economice, pentru ca, apoi, să lucreze la firma Molgirom din Tîrgu Ocna. Pe numele lui a fost deschis un dosar penal sub acuzația de fals în acte publice.
De peste un an de zile, Lucică Pătru s-a lansat în afaceri de plasare a forței de muncă în străinătate. Pentru plecările în Cehia el a încheiat un contract cu Vasile Coșneanu, basarabean, stabilit în Iași, a cărui firmă, Exelcomns SA, este acreditată să plaseze forța de muncă. Unul dintre ultimele grupuri de muncitori trimiși în străinătate a avut ca destinație Cehia, unde urma să muncească în construcții și agricultură. Înainte de a pleca, ei au plătit cîte 50 Euro lui Pătru. Lucică Pătru susține că acești bani au fost pentru transport, asigurare medicală etc, iar el urma să primească partea lui de la Coșneanu, abia la o săptămînă după ce oneștenii ajungeau la muncă.
Dacă la plecare, oneștenilor li s-a spus că vor primi 400-500 Euro lunar, iar cazarea și masa sînt asigurare, acolo au dat de cu totul altă situație. „După peste trei zile de drum obositor, timp în care am fost mutați din tren în tren și din mașină în mașină, cînd am ajuns acolo și am aflat că nici vorbă de masă gratuită”, povestește George Băităciuc, unul din cei care a reușit să se întoarcă acasă. În cele din urmă, cei de la ferma unde urmau să muncească oneștenii s-au îndurat și le-au cumpărat trei pîini, singura mîncare timp de trei zile pentru zece oameni.
Între Vera și Olea
Suspiciunile oneștenilor au apărut încă de la Arad. Pînă aici ei au fost aduși de Lucică Pătru, care s-a întîlnit la Arad și cu Vasile Coșneanu. Cei doi i-au predat apoi „ghidului”, o cehoaică pe nume Vera. Odată ajunși la Praga, Vera a dat mai multe telefoane. Cei care erau apelați erau clienții, patroni din zonă care aveau nevoie de forță de muncă ieftină. Primii care au fost luați au fost patru constructori, după care restul grupului a fost dus într-un sat, Vitov, aproape de Praga. Satul, după cum au înțeles oneștenii, era stăpînit de o familie de ucrainieni, care avea mai multe ferme în proprietate. Olea, mama familiei, i-a luat în primire pe oneșteni, de la Vera căreia ia dat 200 $. „Olea a început imediat să urle la noi, să ne schimbăm și să trecem la muncă”, povestește George Băitănciuc. „După ce că am dat 200 $ pe voi, mai vreți și mîncare?”, ar fi țipat ucrainianca la oneșteni. După doar trei zile ei s-au hotărît să scape de acolo. Banii pe care i-ar fi cîștigat, în realitate, nu le-ar fi ajuns nici pentru mîncare. Mai mult, ei erau obligați să-și plătească și cazarea. „Munca nu era grea, trebuia să culegem cireșe, dar cu cît ne plăteau nu am fi ajuns niciodată să strîngem bani, spune Nelu Radu.
Ei au fost convinși să fugă de o familie de români, care stăteau acolo de mai bine de un an. Oamenii mîncau macaroane fierte și nu puteau să plece pentru că nu aveau nici pașapoartele, care erau luate de polițiștii din comună, iar de bani nu mai vorbim. „Plecați acum, cît mai puteți”, le-au spus aceștia oneștenilor, în prima seară. Ei i-au avertizat că, că peste cîteva zile, vor fi împrăștiați pe la alte ferme, de unde vor scăpa mai greu. După doar două zile, șase dintre ei și-au strîns lucrurile și au plecat. „Am calculat să ieșim pe poartă cu cîteva minute înainte de plecarea autobuzului, să nu mai aibă timp să ne prindă din urmă”, povestește George Băitănciuc. El, împreună cu Nelu Radu și Gheorghe Munteanu, a ajuns acasă, în timp ce alți trei au rămas fără bani, în Ungaria. „Vreau ca lumea să știe ce se întîmplă acolo și ca cineva să facă ceva pentru a-i aduce și pe ceilalți acasă, rămași acolo, fără nici un ban, la cheremul ucrainienilor”, spune George Băitănciuc.
Scuză simplă: „niște puturoși!”
„Niște puturoși cum n-am văzut, asta sînt ăia care s-au întors, niște puturoși”, au fost primele vorbe ale lui Vasile Coșneanu, ieri, cînd a fost întrebat de soarta celor trimiși în Cehia. El ne-a declarat că nici gînd să le dea banii înapoi „unor puturoși”. El a recunoscut în schimb că oamenilor nu li se asigura mîncarea. „După o săptămînă li s-ar fi dat să mănînce, ca să vedem mai întîi dacă muncesc”, a explicat Vasile Coșneanu. Principiul este cine muncește primește mîncare, cine nu, nu are nimic și plătește și cazarea”. Dar el nu a putut explica ce vină au oamenii că nu pot lucra, de exemplu, cînd plouă. La rîndul lui, Lucică Pătru, spune că nu are nici o vină. „Eu am contract cu Vasile Coșneanu, care a spus că nu dă banii de transport înapoi și, dacă e nevoie, se judecă cu oamenii”. Lucică susține că ar fi insistat pe lîngă basarabean, dar acesta i-a spus că nu are bani. „Am gaură de 10.000$, că mi-am luat loc de casă în buricul tîrgului, de unde să le dau bani”, spune Pătru că a fost ultimul argument al basarabeanului.
Lucică Pătru a mai organizat plecări și în Spania, însă la Tîrgu Ocna lumea îi cunoștea trecutul și nimeni nu s-a încumetat să plece. Economist de meserie, Pătru are un dosar penal pentru fals. Pe data de 5 noiembrie 1998, el a completat în fals foi de vărsămînt ale Băncii Comerciale Române, a semnat și a ștampilat în locul funcționarilor. !n plus, a falsificat ștampila notarului public Constantin Vrînceanu din Onești și a aplicat 13 ștampile false ale unor societăți din zonă, tot de el confecționate. În dosarele existente acesta se justifică prin faptul că „trebuia să piardă mult timp pe la Bacău și pentru asta le-a falsificat”. Un dosar greu din trecut se află pe masa judecătorilor, fals intelectual, uz de fals, fals material în înscrisuri oficiale, care au același autor: Pătru Lucică.
În cursul dimineții de ieri, George Băitănciuc a contactat telefonic
Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) Bacău pentru a-și povesti
pățania. Aici a fost sfătuit să facă o sesizare scrisă, fiind așteptat
astăzi la sediu. „Noi am trimis un echipaj la punctul de lucru al
firmei din Tîrgu Ocna, de unde a fost racolat muncitorul, dar nu s-a
găsit nici urmă de firmă. Noii propritari ai sediului ne-au
spus că sediul este în comuna Helegiu și că mai au un punct de
lucru în Bacău. Astăzi vom continua verificările pînă ce se va face
lumină în acest caz”, ne-a declarat Ion Barbu, inspector șef la ITM
Bacău. El ne-a mai spus că firma plasatoare de forță de muncă în
străinătate a mai fost verificată anul trecut, cînd a primit acreditarea
de funcționare, dar că verificările au fost axate pe dotările
existente, deoarece la acel moment firma nu făcuse nici o plasare.
Controlul s-a finalizat cu avizul favorabil al Inspecției Muncii. (Cristian BIBIRE, Măriuca BOBOȘA, Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns