Tot mai numeroși sînt românii care preferă conviețuirea consensuală (sau concubinajul, în termeni vechi) în dauna căsătoriei tradiționale. Iată cum văd concitadinii noștri această situație:
Claudia Farcaș, 32 de ani, inginer: „Eu sînt căsătorită, am și un copil, și ca părinte nu sînt de acord cu această variantă, dar nici nu-i poți condamna pe tineri, căci despre ei este vorba în general, pentru că nu au posibilități de a-și întemeia o familie și de a o întreține, pe deoparte mi se pare normal, dar din acest punct de vedere amintit mai sus”.
Simona Dinu, 19 ani, croitor: „Eu sînt măritată de 8 luni și vreau să vă spun că am făcut acest pas important din viață la două luni după ce l-am cunoscut pe actualul meu soț și vă spun sincer că nu mi se pare normal să trăiești în concubinaj pentru că nu este moral. Eu am preferat să fiu poate mai conservatoare și am acceptat căsătoria în fața lui Dumnezeu și a legii”.
Vasile Dinu, 25 de ani, croitor: „Eu unul nu cred că este normal să trăiești cu cineva o anumită perioadă de timp după care să renunți foarte ușor, pentru că de obicei așa se întîmplă în astfel de situații. Nu e moral în primul rînd. Eu m-am căsătorit la scurt timp după ce am cunoscut-o pe soția mea și a fost o dragoste la prima vedere care nici pînă acum nu și-a pierdut din intensitate”.
Mihaela Cozma, 25 de ani, profesor: „Eu sînt de acord cu această conviețuire pentru că îți permite să-ți cunoști partenerul, atît din punct de vedere al caracterului, cît și sexual. Chiar o perioadă de probă n-ar strica, dar la noi mentalitatea și în primul rînd religia nu permit așa ceva. Cu toate acestea, sînt foarte multe astfel de cazuri. Eu sînt căsătorită de trei ani și tot cam atît mi-a trebuit ca să mă conving să fac acest pas alături de actualul meu soț. Eu m-am lovit și de o problemă mai delicată : soțul era în Constanța, eu aici și această distanță ne-a apropiat însă mult mai mult”.
Dorin, 31 de ani, inginer: „Mi-am cunoscut soția încă din timpul facultății, însă pentru a ne căsători au trebuit să treacă aproape patru ani, ca să ne putem realiza în primul rînd profesional. Nu e de condamnat conviețuirea dintre tineri, pentru că ei nu au posibilități pentru a întreține o familie, așa că recurg la această metodă care pe de-o parte îi poate face în orice moment liberi”. (A.T.)
Lasă un răspuns