S-o mai spunem? Bioingineria genetică face adevărate minuni! Nu redescopăr eu America, acum. O fac alții, mai bine. În lumea animală, patrupedă sau bipedă, orice trăsnaie a devenit posibilă. Condiția e să ai simțul umorului sau să fii tu însuți cam dus cu sorcova. Citesc, în presa de ieri, despre un cuplu englez care s-a pricopsit cu două gemene de culoarea abanosului. Naștere normală, după o înseminare „în vitro”. Surpriză mare ! Cum e posibil așa ceva, s-au schimbat legile naturii? Nimic mai simplu și, de ce nu, omenesc: cineva, într-un laborator, a încurcat borcanele, pardon – eprubetele. Voit sau nu, asta e! Că aici nu-i ca la cinematograf, să dai banda înapoi. Ori ca la ciorba de burtă care a mai fost mîncată odată. Ai înghițit hapul, la termen scoți maimuța, și gata, o crești, că n-ai ce face. Poate s-o duci la circ, mai scoți un ban. O șansă la un milion, au decretat specialiștii. Ce te faci, însă, dacă șansa te pocnește taman pe tine? Zici „mercy” și-ți iei rolul în serios. Ca-n poanta cu băcăuanul căruia i-a născut nevasta cvadrupli: doi albi și doi negri. Cătrănit tare, nu din motiv de cei patru, ci din cauză de culoare, omul se duce la maternitate să-și vadă odraslele-minune. În autobuz, lume multă. Cu gîndul la ciudata întîmplare, proaspătul tată scuipă la fiecare 4-5 secunde și-i trage o înjurătură neoașă, fără perdea: „cum p.. mă-sii?” Impacientați, pasagerii îi cer pe un ton imperativ milițianului aflat printre ei, să facă ordine. Acesta își intră în rol, ascultă povestea omului și vine cu replica: „cum p… mă-sii?” Ați priceput tîlcul! Prin anii ’60, un genetician rus (pardon, sovietic) a reușit să încrucișeze o oaie cu un catîr. Știți ce drăcovenie a rezultat? Un cozlotur, ceva fabulos cu coarne, copite și tors de sirenă. Mai nou, se-aude că un primar de pe la Cluj vrea să combine o chinezoaică cu un maghiar și un rrom, în speranța obținerii unui specimen tricolor care să împrumute nuanțele coloristice ale celor trei părinți: roșul (de furie) al ungurului, galbenul chinezoaicei și albastrul (de foame) al țiganului. Doar că sperma e cam nărăvașă și nu prea se leagă. Pînă la urmă n-o să aibă încotro. O dată, însă, reușit experimentul o să ne salveze stirpea prin difuziunea amintitelor specii. Te pui cu biogenetica? (Mihai Buznea)
Lasă un răspuns