De cînd predă la școala din Poduri, localitate din apropierea Moineștiului, profesorul Alexe Bujor și-a împărțit timpul între activitatea la catedră și cea de cercetător al trecutului meleagurilor moldovene. În anul 1974, profesorul Alexe Bujor aflat la una din orele de clasă, a observat doi elevi care învîrteau pe toate p
rțile un obiect neobișnuit. „Inițial i-am luat la rost, dar cînd am observat cu ce se jucau, un topor de piatră cu gaură, i-am întrebat de unde îl au. Mi-au răspuns că l-au găsit prin grădină”, ne-a povestit profesorul de istorie. După orele de curs, profesorul le-a cerut celor doi elevi să-l însoțească pînă în locul unde au găsit toporul de piatră. Și așa s-a făcut că, în grădina celor doi, aflată pe Dealul Ghindaru, a fost descoperită o adevărată așezare preistorică datînd din epoca neoliticului, cu o vechime de peste 5.000 de ani.
Săpăturile arheologice efectuate de profesor împreună cu elevii săi au scos la iveală fragmente ceramice pictate, topoare din piatră, greutăți pentru plase de pescuit, care atestă existența mai multor etape de locuire a zonei, una aparținînd fazei Cucuteni A, datînd din mileniul IV î.e.n., iar al doilea din Cucuteni B, cu o vechime de aproape 5.000 de ani.
Așezarea descoperită acum mai bine de 25 de ani este situată pe terasa superioară a rîului Tazlăul Sărat. În apropiere se află biserica de lemn din satul Rusăiești, construită în 1614 și declarată monument istoric. Pe terasă se mai găsește un fel de „acropolă”, de formă aproximativ circulară, cu diametrul de 100 m și întindere pe circa un hectar. Aceasta s-a creat prin depunerile succesive de resturi ale locuințelor distruse de incendii, cît și a altor materiale.
„După un strat de pămînt puternic răscolit de arături și amestecat cu fragmente ceramice și lame de silex, am descoperit cinci nivele de locuire, adică urmele a cinci generații care au trăit aici. Pe toată suprafața săpată au fost descoperite, în anul 1979, 11 locuințe, însă nu toate au putut fi scoase la lumină complet. Tot aici am mai descoperit un mormînt de incinerație din epoca bronzului”, a povestit profesorul Bujor.
Se pare că locuințele descoperite se ridicau pe un strat de pămînt nisipos și aproape toate aveau temelia întărită. Lutuiala temeliei prezenta urme de paie tăiate, urme de nuiele și crengi uneori necurățate de frunze. Un incendiu devastator a distrus aceste locuințe, deoarece lutul era puternic ars și crăpat. În acele vremuri, oamenii nu aveau nici o sursă de apă prin apropiere pentru a potoli focul, drept pentru care locuințele lor erau din plin expuse flăcărilor.
Nu numai locuințe au fost descoperite aici, dar și fragmente ceramice cu pictură de o foarte bună calitate. Decorațiile ceramicii sînt variate de la linii paralele, orientate circular, vertical sau oblic și pînă la tot felul de împunsături. Abundă uneltele de piatră șlefuită, de silex și gresie, precum și cel de os și coarne de animale. Toate aceste descoperiri au dus la aprecierea că populația din acea vreme, de pe dealul Ghindaru-Rusăiești, își procura materialele din partea Nistrului și din peninsula Balcanică. Au fost recoltate topoare cu și fără gaură, pumnale și lame de cuțit, mici și tăioase, împungătoare de os, răzuitoare, vîrfuri de săgeți, multe rîșnițe de piatră.
„Raportat la inventarul uneletelor și a obiectelor descoprite, care este destul de bogat, se poate spune că populația avea o viață economică intensă”, a adăugat Alexe Bujor.
Cei care au făcut săpăturile arheologice în acea perioadă spun că vasele de ceramică nu au putut fi scoase întregi din pămînt, însă un lucru este sigur: oamenii din neolitic erau adevărați artiști în arta ceramicii.
Cele mai importante descoperiri arheologice din Rusăiești sînt cele 24 de figurine zoomorfe și antropomorfe. Grupul statuar feminin al celor 24 de piese a primit denumirea de „Zînele de la Poduri” și a fost depus într-un muzeu, considerîndu-se mult mai valoroase decît cele 12 figurine de la Frumușica. Profesorul Bujor și-a amintit că ultima piesă găsită, cea de-a 24-a, era protejată de un perete de piatră.
Săpăturile de la Rusăiești au continuat pînă în anii trecuți, însă lipsa banilor a făcut ca șantierul să fie conservat pentru un timp. Profesorul de istorie Alexe Bujor speră că va continua săpăturile și că va descoperi multe alte obiecte și urme ale neoliticului. (M.B.)
Lasă un răspuns