SINAXAR

Pătimirea Sfinților Mucenici Chiric și Iulita (sec. IV)

Sfînta Iulita era orginară din cetatea Iconiei, țara Licaoniei. Murindu-i soțul, a rămas singură, avînd și un singur prunc, Chiric, în vîrstă de trei ani. În acele timpuri, începînd prigoana contra creștinilor, sfînta a plecat împreună cu copilul și două slugi în altă cetate. A ajuns în Seleucia, însă a aflat și acolo același atitudine față de creștini. Atunci, s-a dus în Tars, cetatea Ciliciei, dar a întîlnit aceași situație. Fiind pîrîtă că este creștină, Sfînta Iulita și Chiric au fost prinși, din porunca dregătorului roman Alexandru. Acesta, mîniindu-se că fericita nu vrea să se închine idolilor, i-a luat copilul și a dat ordin să fie bătută fără cruțare. În acest timp, dregătorul, văzînd frumusețea pruncului, a încercat să-l mîngîie, dar Chiric s-a apărat zgîriindu-l cu unghiile. Înfuriat, dregătorul l-a aruncat pe copil și l-a izbit cu piciorul în coaste, trîntindu-l jos de pe scaunul său cel înalt. Pruncul, căzînd de pe treptele de piatră și izbindu-se cu capul de colțurile ascuțite ale scărilor, și-a dat sufletul său fără prihană în mîinile lui Dumnezeu. Mama lui, văzînd cele întîmplate s-a întărit și mai tare în credință, mulțumindu-i lui Dumnezeu că l-a învrednicit pe fiul său ca să pătimească mucenicește. Însă dregătorul a dat ordin ca Sfînta să fie spînzurată pe lemnul de chinuire, după care i s-a strujit trupul cu piepteni de fier și i s-a aruncat cu smoală fiartă peste răni. Fără a ceda cîtuși de puțin, Iulita a îndurat toate suferințele. Dregătorul, văzînd răbdarea și mărirea de suflet a Muceniței a osîndit-o la tăiere cu sabia. Trupul ei și al fiului său au fost aruncate afară din cetate, însă au fost îngropate de cele două slugi. Una dintre acestea a supraviețuit pînă în timpul lui Constantin cel Mare, cînd, datorită libertății oferite creștinismului, a putut arăta credincioșilor locul unde erau îngropate cinstitele moaște ale Sfinților Mucenici Chiric și Iulita, pe care le-au aflat întregi, pline de bună mireasmă și dînd tămăduiri. (C.G.)