SINAXAR

Pomenirea Sfintei Mucenițe Paraschiva (sec. II)

Sfînta Muceniță Parachiva s-a născut într-un sat, la hotarele Romei, din părinți creștini. Aceștia păzeau fără preget, porunca Domnului, dar nu aveau copii, pînă cînd ascultîndu-le rugăciunile, Dumnezeu, le-a dăruit o fiică, pe care au numit-o Parascheva. După ce i-au murit părinții, Sfînta și-a împărțit toate averile săracilor și, tunzîndu-se și îmbrăcîndu-se în chipul monahicesc, a ieșit, propovăduind numele adevăratului Dumnezeu și aducînd pe mulți păgîni la cunoștința Adevărului. Fiind pîrîtă împăratului Antonin că este creștină, acesta a poruncit să fie adusă în fața lui și văzîndu-i priceperea și frumusețea i-a promis că, dacă se va pleca înaintea lui și va aduce jertfă idolilor, va cîștiga multe daruri. Sfînta l-a refuzat, fapt ce a stîrnit mînia împăratului. Acesta a poruncit să se pună pe capul mărturisitoarei un coif de fier, înroșit în foc, însă o rouă dumnezeiască a păzit-o nevătămată. Prin această minune, mulți din romani au crezut în Hristos și au trecut la creștinism, iar Sfînta Parascheva a fost slobozită. Intrînd în altă cetate, Cuvioasa a întîlnit un dregător care, auzind că este creștină, a dat ordin să fie aruncată într-o căldare încinsă la foc, plină cu untdelemn, smoală și plumb. Prin venirea unui înger, focul s-a stins, iar Paraschiva a rămas neatinsă, minune ce a întărîtat și mai mult pe dregătorul roman împotriva ei. În cele din urmă, văzînd că, în dauna chinurilor, Sfînta este mai puternică în credință, dregătorul a poruncit să-i fie tăiat capul cu sabia. (C.G.)