Abuzuri și bătaie de joc în primăriile din județ
• mai bine de 30 de persoane au venit ieri la audiențele prefectului Radu Cătălin Mardare • 90 % dintre nemulțumiți au probleme cu pămîntul • oamenii se plîng că primarii și funcționarii din primării îi poartă pe drumuri, le vorbesc urît și fac tot felul de matrapazlîcuri
Femeia mărunțică, trecută de 70 de ani, pătrunde temătoare în încăpere. Ai spune că pășește într-un templu, nu într-o sală dintr-o instituție. Se așează pe scaun, cu grijă, parcă, să nu deranjeze nimic în jur. Își frămîntă mînile fără încetare. Începe să vorbească, încetișor: „am primit 20 de ari de pămînt ca zestre”. Se uită în jos, la mîinile care forfotesc fără încetare. Emoția o copleșește. Și tace. Noroc cu fiul care o însoțește. Bărbatul începe să explice că, de 11 ani, umblă pe drumuri, pentru o palmă de pămînt. Scoate un teanc de documente. Cereri, scrisori, decizii, acte de proprietate. Pentru Virginia Lupu din Buhuși, toate nu sînt decît hîrtii. Pentru că, ce altceva pot fi, atît timp cît nimeni nu vrea să le ia în seamă și să-i dea înapoi bucata ei de pămînt, „de la mama”. Dincolo de birou, prefectul Radu Cătălin Mardare citește documentele. „Foarte urît ne vorbește domnul primar de la Buhuși. Am apelat la dumneavoastră că am auzit că n-a fost cineva care să vină aici să nu rezolvați problema”, sparge femeia tăcerea. Mă uit la ochii ei. Nu e capabilă de diplomații gratuite. După ce se lămurește cam de ce parte stă dreptatea, prefectul Mardare pune mîna pe telefon și sună la Primăria Buhuși. Primarul e plecat, dar inginerul care se ocupă de pămînt dă relațiile necesare. Femeia primește o promisiune: de la Prefectură va merge cineva să măsoare terenul și să o repună în drepturi. După 11 ani de alergat pe drumuri pentru 20 de ari de teren, Virginia Lupu mai are puterea să mai spere. Părăsește încăperea, dintr-o dată sprințară și convinsă că va avea ce să pună pe masa celor opt guri din gospodărie.
Altă femeie, alt caz. De data aceasta, de la Bibirești. Tot pămîntul, bată-l vina! Nici nu se așează bine pe scaun, că Maria Roșu începe să plîngă. După socrul, pe care l-a pierdut de curînd. În memoria lui bate acum pe la uși: vrea să recupereze pămîntul din Bibirești pe care bătrînul l-a avut și el moștenire de la părinți. 84 de ari. Are acte, are o decizie a Prefecturii Bacău prin care i se dă dreptate, se judecă acum cu cei din Consiliul local Ungureni. „Primarul de acolo mi-a vorbit urît. E o bătaie de joc”, spune femeia, care acceptă ca dosarul să rămînă la Prefectură pentru a fi consultat și pentru a se lua o decizie.
Aurica Bologa a plecat de la Hemeiuși, cu nopatea în cap, să intre în audiență. Jumătate de oră, cît stă de vorbă cu prefectul Mardare, plînge într-una și se ține cu mîna de inimă. A avut in infarct, după ce, primarul „pe care l-am omenit” a refuzat să-mi dea pămîntul din jurul casei și „a avorbit urît cu mine”. Acum mulți ani în urmă, familia Bologa a cumpărat o casă și 400 de metri pătrați de teren. Legea le-ar permite acum să ia pînă la 1.000 de metri pătrați, în jurul gospodăriei. „Lui Manolache și lui Terenteac, primarul le-a dat. Mie nu vrea și m-a pus să-mi scot din pămînt și pomii pe care îi aveam”, se vaită Aurica Bologa. I se promite că specialiștii Prefecturii se vor implica în rezolvarea problemei. Femeia se caină în continuare: că are doi băieți, că niciunul nu muncește, că nu are ce pune pe masa celor trei nepoți. Că ar avea nevoie de bani, că a vîndut televizorul din casă, să aibă ce mînca. Miroase a cerșeală. O fi aflat ea că, pe la Bacău, sînt și audiențe de unde lumea pleacă și cu ceva parale, dar cu siguranță Aurica Bologa a greșit adresa.
În birou pătrunde un bărbat, cu o sacoșică plină de acte. Pe Laurențiu Iosub din Stănișești l-au copleșit problemele. Simte că nu mai face față și are nevoie de o mînă de ajutor. Își spune păsul demn, fără lacrimi și fără să inspire milă. A lucrat ca miner la Cernavodă, pînă în 1993. Cînd s-a disponibilizat, s-a stabilit la Stănișești, unde și-a cumpărat o casă. Are zece copii. Șase sînt minori și merg la școală. Are patru milioane de lei datorii prin sat. Bărbatul e bolnav de silicoză și nu și-a făcut încă dosarul de pesionare, în timp ce nevasta, fostă învățătoare, e pensionată și ea pe caz de boală. „La noi în casă nu se bea, nu se fumează. Dar ne descurcăm greu cu pensia de 680.000 de lei a soției, cu alocația copiilor și cu cei 800.000 de lei pe care îi primesc ca ajutor de la primărie”, spune Laurențiu Iosub. Ar vrea o palmă de pămînt, să o muncească băieții cei mari, pentru că el nu mai are putere, din cauza bolii. Asta nu l-a scutit, însă, să presteze muncă în folosul comunității și nici să lucreze cu ziua, prin sat, să mai facă rost de un bănuț. Prefectul Mardare îl sfătuiește să-și facă dosarul de pensionare. „O să trimit să va facă o anchetă socială și să vedem de ce primiți ajutor atît de mic. Și am să vorbesc cu primarul, pentru o bucată de pămînt”, îi promite prefectul. După ce bărbatul închide ușa, aflăm că Radu Cătălin Mardare va face demersuri și la Crucea Roșie, care ar putea ajuta familia din Stănișești.
O zi de audiență a prefectului seamănă cu o bibliotecă. Fiecare caz în parte e un roman. Și fiecare petent, un personaj. Adusă serios de spate și sprijinindu-se într-un toiag, Elena Verman din Bacău a adus în biroul de audiență al Prefecturii aerul și demnitatea oamenilor formați la școala interbelică. Pentru că merge anevoie, femeia a venit însoțită de fratele ei, veteran de război, care „nu prea aude”, dar a cărui ținută impecabilă aproape te fac să te ridici în picioare și să-i dai onorul. Elena Verman e cochet îmbrăcată. Din cămășuța care arată ca nouă se zărește șiragul de perle naturale. Probleme? Cîte probleme nu au doi pensionari? Un soț decedat. Un copil care a părăsit prematur această lume. Și o bucată de pămînt, la Vultureni, pe care primarul nu vrea să o restituie. Ba, mai mult, a pus în posesie pe altul.
„E șesul unde mergeam cu tata la coasă. L-a dat altcuiva. Noi sîntem bătrîni și nu putem să-l mai muncim. Dar l-aș vrea înapoi, să pot să-l vînd, să am și eu bani de o înmormîntare creștinească”, spune Elena Verman, care se plînge și ea că primarul de la Vultureni i-a vorbit urît și că a amenințat-o că nu va căpăta niciodată pămîntul înapoi. Prefectul Mardare promite că doi specialiști ai instituției vor merge la Vultureni și vor lămuri cazul. Cei doi bătrînei se uită cu speranță la omul de dincolo de birou, mulțumesc și dau să plece. Cătălin Mardare pune mîna pe telefon, cheamă șoferul și-l roagă să-i ducă pe cei doi frați la casele lor. Bătrînul, fost director la IRTA, întinde militărește mîna, în semn de supremă mulțumire, în timp ce femeia mai poate dosr să murmure un „de ce se poartă doar primarii urît?”.
Bătrîneii părăsesc copleșiți încăperea, în care pătrund doi tineri și un copil. Părinții sînt vopsiți în cap, în șuvițe colorate, și se plîng că primarul din Buhuși nu vrea să le dea o locuință. Acum stau într-o bucătărie, în casa mamei. El e în șomaj, iar ea în concediu prenatal. E însărcinată. Va face al doilea copil, deși știe că nu are unde să-l crească. Traian Sandu amenință că, dacă problema locuinței nu se va rezolva, va duce pruncul la București, în fața Guvernului, și îl va lăsa acolo. Nu știm ce ar fi putut răspunde dacă cineva l-ar fi întrebat cum de s-a gîndit să facă al doilea copil, dacă știe că nu are rezolvată problema locativă.
O pată de culoare, la propriu și la figurat, printre atîta pămînt. Pentru că marea majoritate a celor care vin să-și spună păsul prefectului Mardare par să fi învățat pe de rost versurile lui Octavian Goga: „Noi vrem pămînt!”. Cei mai mulți au dreptate. Cei mai mulți se plîng că funcționarii din primării le vorbesc urît și fac legea după bunul plac. Că mor cu dreptatea în mînă. „Există mulți primari care vorbesc urît cu lumea, care sînt mulțumiți că au grupul lor de susținători, de prieteni, și restul nu-i mai interesează. Nu există scuză pentru acești primari, pentru că, să vorbești cu oamenii civilizat nu costă nimic. Din păcate, legea nu dă posibilitatea sancționării primarilor”, ne-a spus, într-un scurt răgaz de audiențe, prefectul Cătălin Mardare. Potrivit prevederilor legale în vigoare, un primar poate fi tras la răspundere doar dacă nu își îndeplinește misiunile referitoare la curățenia localităților și poate fi suspendat doar dacă are o condamnare penală. Cît privește legea 18, cea care a umplut tribunalele de nemulțumiți, prefectul Mardare crede că multe situații au plecat de la comisiile locale de aplicare a legii. „La comisia județeană ajung actele plecate de la comisiile locale. Vezi că s-a greșit abia cînd oamenii ajung să se judece în instanțe. Marea majoritate a erorilor sînt voite. Există hîrtii «fabricate». Din păcate, există multe situații pe care doar instanța le mai poate rezolva”, spune Cătălin Mardare.
E ora 13,00. Audiențele au început de trei ore. Nici jumătate dintre petiționari nu și-au spus păsul. Urmează o lungă serie de probleme. Pămînt. Primari cu obrazul gros. Abuzuri. Falsuri. Neputință. (Nicoleta BICHESCU)
Lasă un răspuns