IUBIRI CELEBRE

Căsătorii din interes

Bunătatea atît de cunoscută a Doamnei Elena Cuza n-a fost răsplătită niciodată. Dimpotrivă, parcă un blestem măcina încet și sigur familia Cuza. La 15 mai 1873 se stinsese, departe de țară, la Heidelberg, fostul domn al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza. Rămasă în țară, Doamna Elena Cuza veghea asupra celor doi fii adoptivi, Dimitrie și Alexandru, în speranța pentru ducerea mai departe a numelui Cuza. Dar, n-a fost să fie așa. Dimitrie era fiul cel mai mic. Împlinise 25 de ani. La Paris cunoscuse o franțuzoaică de moravuri ușoare cu care ținea morțiș să se căsătorească. Firește, la o asemenea căsătorie, Elena Cuza s-a împotrivit din răsputeri. Era pusă în umbră însăși reputația familiei. Înfuriat, tînărul Dimitrie se sinucide la 21 octombrie 1888. Vestea morții fiului aproape că a doborît-o pe mult încercata Doamnă. Îi mai rămînea o speranță, fiul cel mare, Alexandru. Toată dragostea de mamă se revărsa asupra lui. Era îndemnat să se căsătorească, deși Alexandru avea o gravă boală de inimă și pe deasupra era și impotent. Doamna Elena visa ca viitoarea noră să fie sănătoasă și dintr-un neam ales. Pe 2 octombrie 1889, dimineața, Alexandru sosi cu trăsura de la Roznov, moșia domeniului Roznoveanu. Agitat, intră în camera mamei sale și-i spuse în franceză:

– Maman, il y a longtemps que tu desirer que je me marie; et je viens d’annocer que je suis decide epuser Marie Moruzi!

(Mamă, e multă vreme decînd vrei să mă căsătoresc, te anunț că sînt hotărît să mă însor cu Maria Moruzi)

Maria Moruzi? Știa de ea foarte multe lucruri în marea lor majoritate nu prea bune. Era strănepoată a fostului domn fanariot, Constantin Moruzi. Acesta poruncise să fie decapitat la 18 august 1778, Ioniță Cuza, străbunul soțului ei. Își spunea Principesa Moruzi de Galatzy și era cu mult mai în vîrstă decît Alexandru.

Alexandru Cuza o cunoscuse prin Ulea, vicleanul om de afaceri i se adresă:

– Dragă Alexandru, n-am nimic de zis în contra acestei căsătorii dar aș voi mai întîi să cunosc fata. După aceasta îți voi spune părerea mea. Ai grijă și nu precipita lucrurile…

-O, fii sigură că nu mă arunc cu capul înainte!, își liniști el mama, părăsind vesel încăperea.

La cîteva zile, Doamna Elena Cuza se plimba pe aleile străjuite de tei, cînd sosi în fugă fratele ei, Mitică Rosetti:

– Elena, tu ai fost de acord cu logodana?

– Care logodnă? Ce tot spui…

– Cum nu știți? Alexandru s-a logodit cu Maria Moruzi!

Într-adevăr, Alexandru era orbit de dragoste. Nu trecu mult și se căsători, iar la numai o săptămînă își face testamentul prin care lăsa toată averea sa Moruzoaiei și uzufructul acesteia, mamei sale. Elena Doamna. Averea Cuzeștilor o obseda pe noua doamnă, Maria Cuza. Își îndemna soțul să facă o călătorie în Spania, deși boala de inimă nu-i permitea efort îndelungat. Doar la șase luni de la căsătorie, cuplul se afla undeva în apropierea Madridului, cînd lui Alexandru i se făcu rău. Doamna Elena Cuza află că acesta trăia ultimile zile și în ziua de 14 martie 1890, plecară din Botoșani spre Madrid, să-l mai prindă în viață pe Alexandru. Ajunge aproape de graniță, cînd o depeșă trimisă de la fratele său, Teodor Rosetti, „o vestește de moartea prințului, îndemnînd-o să vie îndărăt”. Corpul prințului a fost readus în țară de Sebastian Moruzi. Ceremonia înmormîntării a fost la Ruginoasa. Cînd sicriul a fost coborît în criptă alături de tatăl său Alexandru Ioan Cuza și fratele său, Dimitrie, Elena Doamna, întreaga asistență fu zguduită de durere. Și totuși cineva încerca să-și ascundă zîmbetul de mulțumire. Era chiar proaspăta văduvă, Maria Cuza. Alături, fratele ei, Sebastian se simțea fericit. Averea Cuza intraseră pe mîinilor lor.

N-apucă să se ofilească florile pe mormîntul lui Alexandru, cînd Maria i se adresă Elenei Doamna:

– „Vous savez, mama, que Alexandre a laisse un testament que je possede”. ( Știi, mamă, Alexandru a lăsat un testament pe care îl am).

Foarte emoționată, Elena Doamna îi răspunse că „nu știa nimic despre acest lucru, dar nu contează, orice conține acest testament este un lucru sfînt pentru ea, care întotdeauna s-a considerat un simplu depozitar al averii prințului Cuza”. Apoi, a spus că „se va retrage imediat la dînsa acasă, mai înainte de deschiderea testamentului și pleacă imediat la Iași”.

În sfîrșit, s-a deschis și testamentul. De necrezut! Alexandru lăsase Mariei, soția sa, toată averea! Mamei sale îi revenea doar o rentă de 50.000 de lei pe an.

Îndurerată, Elena Doamna părăsi Ruginoasa, loc atît de scump ei, pentru totdeauna. O asemenea inechitate nu putea rămîne fără urmăr. Prințesei i se propusese atacarea testasmentului. Ea însă renunță „nedorind, tîrîrea lui Cuza Vodă înaintea tribunalelor”. Amărîtă va declara: „Maria s-ar putea mărita. În privința asta sînt convinsă că se va căsători oficial. Dar mai întîi o cred incapabilă să facă un mariaj dezinteresat, căci n-are nimic în inimă. Este o persoană ambițioasă care ar vrea să ia un nume mare și e greu să găsească pe cineva care să-i convină în țară. O să-l caute poate în străinătate și-n cazul ăsta nu se va hotărî s-o facă decît mai tîrziu, după moartea mea, cînd va dispune singură de toate veniturile sale”.

Maria Moruzi, n-a stat prea mult să-l jelească pe nefericitul ei soț, Alexandru. Apariția inginerului Ionel I. C. Brătianu la Ruginoasa, unde conducea lucrările pentru repararea șoselei, a fost momentul să reînceapă o nouă viață. Avea un palat, moșii, bani, doar dragostea îi lipsea. Ionel n-a stat nici el prea mult pe gînduri și s-a aruncat în patul princiar de la Ruginoasa. Dacă la început legătura era cît de cît ascunsă, ea doar după cîteva zile deveni publică. Ionel gusta din fructul dulce al plăcerilor, dar uitase de consecințe. Și într-o seară pe capul lui Ionel Brătianu căzu trăsnetul:

– Ionel, spuse Moruzoaia, mi-ai spus că mă iubești și ai face orice pentru mine, chiar și să te căsătoreși cu mine. Ei, bine, află că noi doi vom avea un copil!

Ionel însă nu era dispus să se căsătorească cu Maria. Disperat, încercă să scape de a fi soțul unei femei pe care n-o dorea. Una e să ai o aventură, și alta e să stai o viață lîngă cineva pe care nu-l iubești. Dar, lucrurile se complicau pe zi ce trecea. Interveni fratele ei:

– Marie, nu mai pot suporta să te văd plîngînd după aventurierul ăla. Dacă nu te ia în căsătorie, îl împușc! zise el, armînd un pistol. Amorezul află că viața lui e în primejdie. Ce să facă? Apelă la praviliștii vremei. Dintre ei, unul Lămășanu, îi propuse:

– Domnule Brătianu, singura soluție e un compromis. Uite ce să faci. Te duci la amantă și-i propui o căsătorie religioasă și civilă care să aibă loc în aceeași zi. Ține minte, în aceeași zi! Apoi, după ce i-ai dat satisfacție, plecați fiecare la casa lui, voi fiind căsătoriți doar 12 ore!

După îndelungi dezbateri, Maria, oftînd, acceptă situația propusă ea devenind „doamna Brătianu”, doar o zi. Copilul lor, însă, va deveni la maturitate proprietarul moșiei Ruginopasa. Neîngrijit, castelul începuse să se ruineze, iar mobilele ce aparțineau familiei Cuza au fost scoase la vînzare, o parte din ele fiind recuperate de stat și așezate în Muzeul Unirii din Iași. Doamna Elena Cuza va trăi pînă la 23 aprilie 1909, fără a mai putea călca la Ruginoasa, locul unde a întîlnit iubire, mărire, dar și ură și deznădejde. (Eugen Șendrea)