Peste cîteva zile încep cursurile unui nou an școlar. Evenimentul, întîmpinat cu emoții și speranțe deopotrivă de elevi și cadre didactice, de părinți și cei ce răspund de organizarea și buna desfășurare a procesului de învățămînt, nu este scutit de incertitudini, stări tensionale, nemulțumiri, contestări. Totuși, lucrurile se pornesc și se doresc să-și găsească într-un timp cît mai scurt cel mai bun făgaș. Despre ce înseamnă școala pentru generația tînără și nădejdile pe care societatea românească și le pune în ea, a ținut să-și împărtășească gîndurile și unul dintre colaboratorii noștri statornici, dascăl cu vechi state în slujba acesteia, profesorul Eduard Ștraub. Publicăm, în cele ce urmează, cîteva fragmente din scrisoarea trimisă zilele acestea redacției:
Școala, în societatea modernă, are misiunea de a continua și sistematiza activitatea de instruire și educare a tineretului. Mi-au rămas în memorie cuvintele calde, generoase, rostite la o întîlnire cu elevii, la Liceul pedagogic „Ștefan cel Mare” din Bacău, de reputatul profesor Paul Țarălungă. El s-a adresat astfel viitorilor învățători și educatoare: „Profesia de dascăl este cea mai frumoasă și cea mai nobilă, pentru că școala reprezintă principala călăuză în viața tinerilor, conform credinței din popor conform căreia școala face omul, precum altoiul – pomul – pom”, acel pom ce va da roade dintre cele mai bogate.
Școala, în accepția ei cea mai largă, acționează asupra unor copii deja formați, proces în care un rol fundamental îl joacă mijloacele de comunicare în masă, în primul rînd media și televiziunea – care îndeplinesc funcții de informare și de educație a societății în ansamblul ei. Accesul copiilor – elevi la universul prezentat de micile ecrane îl introduce pe copil încă de la vîrsta inocenței în toate problemele societății și ale adulților (inclusiv în cele referitoare la sex, violență, agresivitate, conflicte sociale, consum de droguri, conduite deviante, refuzul valorilor societății în diferite domenii majore, precum economia, politica, învățămîntul, cultura, sportul. În aceste condiții, arta și rolul dascălului trebuie să se axeze pe acțiunea școlii îndreptată spre corectarea deprinderilor nocive, înlăturarea mentalităților eronate și însușirea valorilor școlare și morale autentice. Mijloacele de expresie pedagogică, în prestație la catedră, trebuie să fie raționale. Acestea se referă la expunere, gesturi, mimică, limbaj afectiv. Un stil pedagogic echilibrat, natural, armonios, îndeplinește o funcție modelatoare pentru ființa umană în devenire. Ca de altfel și exteriorizarea armonioasă a trăirilor afective, în contrast cu valorile artistice, morale, istorice și sociale în timpul activităților curriculare și extracurriculare. Experiența îndelungată pe care o am la catedră, de peste 44 de ani, mi-a confirmat un mare adevăr, acela că în cadrul fiecărei școli trebuie să domnească un climat real de muncă și responsabilitate, bazat pe respect și armonie, pe colaborare și înțelegere colegială.
Numai înțelegînd și respectînd acest adevăr se poate ajunge la rezultatele pe care ni le propunem, cu efectele dorite în timp. (Prof. Eduard ȘTRAUB)
Lasă un răspuns