Pomenirea Sfintei Teodora de la Sihla
Sfînta Teodora s-a născut în jurul anului 1650, în satul Vînători, de lîngă Tîrgu Neamț. A avut o copilărie tristă din cauza morții singurei sale surori. Mai tîrziu, părinții au măritat-o cu un tînăr slujbaș din Cetatea Neamțului. A trăit mai mulți ani alături de soțul ei, dar Dumnezeu i-a trimis o grea încercare, aceea de a nu putea avea copii. După o vreme, i-au murit părinții și gîndul de a sluji lui Hristos a început să o urmărească tot mai insistent. S-a înțeles cu soțul ei ca amîndoi să intre în mănăstire. Astfel, pe cînd avea 30 de ani, Teodora a intrat în mănăstirea Vărzărești, în Munții Buzăului. După cîțiva ani, stareța Paisia, cu o parte dintre maici, a părăsit mănăstirea, din pricina atacurilor turcilor și a tătarilor. Restabilindu-se liniștea în țară, maicile, între care și Teodora, s-au așezat undeva în părțile de sud ale Munților Vrancei. Trecînd aproape zece ani de aspre nevoințe, Cuvioasa Teodora s-a îndreptat spre Munții Neamțului și, cu binecuvîntarea egumenului Varsanufie de la Sihăstria Secului, s-a retras în pădurile Sihlei, pe atunci locuri retrase și sălbatice. Acolo, Sfînta a întîlnit un sihastru bătrîn, care i-a oferit chilia lui de sub stîncile Sihlei, iar el și-a căutat un adăpost în altă parte. Uneori, era vizitată de părintele Pavel, care venea să-i cerceteze pe sihaștri și să-i împărtășească cu Trupul și Sîngele Domnului. Se spune că Sfînta ar fi trăit aici vreme de 20 de ani, poate chiar mai mult. Înainte de a muri, Teodora s-a spovedit, s-a împărtășit și a rostit cuvintele: „Slavă Ție, Doamne, pentru toate”.
Prin anii 1725-1730, pentru pomenirea Cuvioasei Teodora, s-a ridicat schitul Sihla, cu o bisericuță de lemn, care dăinuește și astăzi. (C.G.)
Lasă un răspuns