Guvernul pune gheara pe bunurile cooperației
• acțiunea este o naționalizare mascată • Guvernul își arogă atribuții de agent imobiliar
Guvernul României, prin Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Cooperație (MIMMC), a ticluit un Proiect de Ordonanță de Urgență (OU) privind organizarea și funcționarea cooperației. Actul normativ urmează să fie aprobat în prima ședință de Guvern de după vacanța prim-ministrului Adrian Năstase. Așa cum era de așteptat, OU are o notă de fundamentare plină de bune intenții, dar în spatele acestora stă intenția Guvernului PSD de a pune mîna pe spațiile sistemului cooperatist, în ciuda faptului că acestea au un caracter integral privat. Toate vînzările de spații vor putea fi efectuate numai cu aprobarea Executivului, acesta însușindu-și 20 la sută din sumele obținute din tranzacții. În plus, cinci procente din profitul brut al cooperației vor fi vărsate în contul unei societăți pe acțiuni controlate de același Guvern. La nivel local, un organism nou creat le va permite autorităților locale să-și bage nasul în afacerile cooperativelor.
Ce spune Guvernul
Cum spuneam, bunele intenții sînt clar afișate în nota de fundamentare a OU: „Avînd în vedere că aportul sectorului cooperatist în cadrul economiei naționale a înregistrat, în ultimii ani, o scădere accentuată, că multe organizații cooperatiste și-au încetat activitatea, că în gestionarea patrimoniului acestora s-au constatat încălcări ale prevederilor statutare și legale, precum și faptul că înșiși cooperatorii sînt nemulțumiți de modul în care este gestionat acest patrimoniu, că reforma nu se aplică în condiții optime și eficiente, s-a considerat necesară intervenția Guvernului pentru îmbunătățirea cadrului legislativ care reglementează acest sector”. Aici se cuvine o precizare. Conform președintelui ATCOM Bacău, Elena Tindeche, unele sectoare cooperatiste (de consum, piscicol etc.) au deja legi specifice după care funcționează, iar pentru cooperația meșteșugărească există deja un proiect de lege, trecut de Senat și blocat din 1998 la Camera Deputaților. Dar tocmai acest lucru nu-l dorește Guvernul, care își propune tocmai „crearea unui cadru legal unitar, prin renunțarea la reglementările sectoriale cooperatiste”. Inițiatorii OU susțin că la eleborarea proiectului au fost avute în vedere „principiile și valorile mișcării cooperatiste internaționale, Recomandarea privind
Implicațiile sînt imense
La o analiză atentă a prevederilor proiectului de OU și a consecințelor generate de ele, se pot sesiza o serie de defecte sau implicații majore, raportat la situația actuală a organizațiilor și a sistemului cooperației în ansamblul lui. Scopul urmărit prin OU, întrezărit din prevederile acestuia, nu este îmbunătățirea cadrului legislativ, ci chiar elaborarea acestui cadru, care va duce la instaurarea unui regim autoritar de dirijare și intervenție din partea statului asupra sectorului privat al cooperației și chiar asupra proprietății private a acesteia. Liderii cooperației amintesc un singur fapt similar cunoscut în istoria țării, actul dictatorial al regelui Carol al II-lea, care, în 1938, a instaurat conducerea cooperației de către un organism statal, modificînd prin decret regal toată legislația în vigoare la acea vreme.
Fără a se omite că efectele negative asupra organizațiilor se vor răsfrînge în final tot asupra membrilor cooperatori și veniturilor acestora, se pot exemplifica unele dintre efectele directe la nivelul cooperatorilor, indiferent de funcția sau locul de muncă:
• prin instituirea, la art 6 lit.1, ca „act juridic obligatoriu privind organizarea și funcționarea societăților cooperative” a actului constitutiv cadru (format din contractul de societate și statut) elaborat de CNC și aprobat de Guvern, membrii cooperatori sînt lipsiți de:
– posibilitatea consultării lor prealabile și participării prin reprezentanți aleși la aprobarea și definitivarea actului normativ cadru;
-posibilitatea de a aduce, acolo unde este cazul, adaptările necesare la statutul propriu, potrivit specificului organizației.
• În pofida voinței lor, cooperatorilor le poate fi impusă primirea de noi membri. Aceasta, deoarece, la art.23 al. 4 se prevede că „hotărîrea Adunării generale (de respingere) poate fi atacată și soluționată de CNC”. Astfel, societatea poate fi forțată să primească forță de muncă suplimentară, chiar dacă nu are locuri de muncă disponibile.
• În timp ce statutele prevăd expres dreptul cooperatorilor „să participe la repartizarea profitului net în funcție de munca prestată”, prin art.25lit.c lise ia dreptul de a primi o cotă perte din profitul net în funcție de munca prestată.
• Cooperatorii vor fi lipsiți de posibilitatea de a se adresa unor „arbitri” care să fie și ei tot cooperatori atunci cînd le sînt lezate interesele, deoarece, potrivit art.33, contestațiile se adresează la același CNC. Același lucru se întîmplă și cu societatea cooperativă ca persoană juridică
• Cooperatorilor, constituiți în adunări generale, li se lezează dreptul integral de dispoziție asupra patrimoniului prin:
-obligația societății cooperative de a reține și vărsa anual o cotă de cinci la sută din profitul brut la Fondul național de promovare și dezvoltare a mișcării cooperatiste;
– obligația societății cooperative de a reține și vărsa la același fond 20 la sută (art.82 lit.b) din veniturile provenite din înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul acesteia. Proiectul este inconsecvent la acest capitol, întrucît, la alt articol (art.56 al.2) prevede altă cifră, 10 procente.
• Potrivit art 75, „activul rămas din lichidarea unei societăți cooperatiste se distribuie (către alte societăți cooperatiste de aceeași formă) prin ordin al ministrului MIMMC, la propunerea CNC. Această prevedere încalcă flagrant dreptul cooperatorilor, constituiți în adunări generale, de a decide destinația patrimoniului net rămas din lichidare
• Se va naște o intensă mișcare centrifugă, prin micșorarea la șapte a numărului de membri cooperatori într-o astfel de societate, conform art.22, avînd drept consecință disiparea numerică, patrimonială și economică a unor organizații actuale în niște noi entități cooperatiste minuscule, cu putere productivă insuficientă pentru a face față mediului concurențial. Amploarea fenomenului nu poate fi estimată, în condițiile în care cooperativele au acum în medie cîte 100 de membri. O altă consecință a disipării în mai multe organizații va conduce la o creștere semnificativă a cheltuielilor, individual și pe ansamblu, cu scăderea în consecință de profitului. Primul set de cheltuieli ar fi chiar cele directe sau conexe pentru formalitățile de înființare-înregistrare, dar și cele multiple, legate de autorizarea funcționării și înregistrarea la Biroul Unic al Registrului Comerțului. Fără a discuta de alte cheltuieli „pe cap de agent economic”, va urma o creștere semnificativă a costurilor cu personalul, urmare a multiplicării numărului de conducători, mambri ai consiliilor de administrație, cenzori și personal TESA.
Fondul național, o posibilă pușculiță a partidului
Fondul național de promovare și dezvoltare a mișcării cooperatiste se înființează prin hotărîre a Guvernului ca societate comercială pe acțiuni. Proiectul prevede evaziv că „activitatea Fondului se desfășoară preponderent și cu prioritate cu societățile cooperatiste care au calitatea de acționari ai Fondului”. De aici se poate naște posibilitatea de utilizare a sumelor vărsate Fondului de către alte cooperative către alte direcții. Așa cum unele regii din subordinea Executivului au vărsat pînă acum sume semnificative în contul unor firme „agreate” (cazul cu cele 200 de miliarde de lei pe care i-a primit cadou o obscură televiziune din Constanța nu a fost încă elucidat). Ca să nu mai vorbim că vine campania electorală, și PSD va avea nevoie de tot felul de prestări servicii specifice agitației de alegeri.
Definirea CNC ca și „consiliu al cooperației” este eronetă, dată fiind modalitatea de numire și subordonare. CNC este de fapt un instrument guvernamental lipsit de acordul și neinvestit prin votul cooperatorilor.
Cooperatorii protestează
Președintele ATCOM Bacău, Elena Tindeche, ne-a pus la dispoziție un document redactat de experți ai cooperației, în care sînt menționate observații asupra proiectului OU privind organizarea și funcționarea cooperației. În material se arată:
• Aspectele reținute ca motivație pentru elaborarea acestui proiect sînt neconforme cu realitatea, cel puțin din următoarele considerente:
– evoluția indicatorilor economici ai cooperației din ultimii ani a fost strîns legată de dinamica economiei naționale, în ansamblul ei, înregistrînd chiar performanțe superioare celor realizate de agenții economici cu capital privat avînd profil de activitate asemănător;
– faptul că unele organizații cooperatiste și-au încetat activitatea constituie un efect al trecerii la economia de piață, explicabil fie prin neaplicarea programelor de modernizare și dezvoltare, din lipsa resurselor financiare, fie ca urmare a concentrării capitalului cooperatist prin fuziuni, tocmai în vederea întăririi competitivității pe piață.
– afirmația că „statul român este prejudiciat din cauza ineficienței activităților economice desfășurate de organizațiile cooperatiste existente” este nefondată. De menționat că în perioada 1990-2001 statul a beneficiat de taxe și impozite în valoare de 23.400 de lei
• Proiectul OU are deficiențe
– calitatea de membru cooperator este insuficient definită, deoarece, la art.6 lit.c se prevede că persoana care dorește să devină cooperator trebuie să aibă o pregătire profesională corespunzătoare. De fapt, scopul principal al asocierii unor persoane fizice într-o entitate cooperatistă este de a realiza în comun activități economice. De asemenea, calitatea de angajat nu este proprie sectorului cooperatist, al cărui obiect principal de activitate este executarea de produse și prestarea de servicii, realizate prin asocierea la muncă și capital a membrilor cooperatori. De altfel, Decizia Curții Constituționale nr.72/2001 face următoarele precizări: „Raporturile de muncă ale membrilor cooperatori se deosebesc esențial de raporturile de muncă născute în baza dispozițiilor Codului muncii, stabilite între angajator și salariați, și, în consecință, nu le sînt aplicabile reglementările legislației muncii ce stau la baza contractelor colective de muncă și a contractelor de muncă încheiate în temeiul Codului muncii”.
• Restrîngerea dreptului de proprietate privată contravine art.41 alin.2 din Constituția României, în sensul că acesta este ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular. Și Codul civil, art.480, este încălcat, acesta prevăzînd că „proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege” – deci nu de ordonanțe de Guvern. De asemenea, art.481 Cod civil prevede că „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”. În raport cu prevederile enunțete se pune întrebarea: careeste cauza de utilitate publică și care este depăgubirea prealabilă acordate prin ordomnanță, în situațiile în care societățile cooperative sînt obligate să devină acționari ai Fondului național de promovare și dezvoltare a mișcării cooperatiste, la care urmează să verse cinci la sută din profitul brut și 20 la sută din veniturile obținute în urma vînzării unor bunuri din propriul lor patrimoniu. Deci, societățile cooperatiste sînt obligate să cedeze din veniturile unei societăți comerciale pe care nu au consimțit să o înființeze și totuși sînt obligați prin OU să o înzestreze și să o susțină financiar.
– studiul proiectului de OU propus pune în evidență și faptul că acesta urmărește înmulțirea controalelor exercitate asupra societăților cooperative, cu implicații în amplificarea birocrației, fenomene care nu pot decît să împiedice împulsionarea organizațiilor respective. O simplă trecere în revistă pune în evidență faptul că, pe lîngă autocontrolul realizat prin organele proprii ale cooperației (comisii de cenzori, comisii de revizie, Inspecția Generală de Control), există suficiente organe ale statului care acoperă întreaga plajă a problemelor ce trebuie verificate (Garda Financiară, Poliția, Administrația Financiară, Oficiul pentru Protecția Consumatorului, Poliția Sanitară Veterinară, Garda de Mediu, Pompieri etc. Rezultă că atribuțiile suplimentare de control ale CNC nu sînt decît inoportune.
O altă ordonanță ciudată
Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Cooperației (MIMMC) a percutat și el, e adevărat, nu atît de repede, punînd la dospit o ordonanță de urgență pentru „sprijinirea” sistemului cooperatist, în fapt un act normativ menit a îndeplini indicațiile șefului Guvernului. Ba chiar, deși secrete, au fost întocmite două astfel de proiecte, care au în comun, printre altele, prevederea că „organele locale (primării, prefecturi etc) trebuie să formeze un consiliu național care să coordoneze activitatea privind controlul patrimoniului cooperativelor, în special în privința vînzărilor de spații”. Elena Tindeche speră că varianta finală a actului normativ nu va conține această prevedere, deoarece „patrimoniul cooperației este pur privat și este deținut de membrii cooperatori”. Președintele ATCOM precizează că sistemul cooperatist datează de 100 de ani și a fost înființat cu bunurile private ale breslelor meșteșugărești. Din profitul obținut s-au făcut în decursul anilor investiții care au mărit averea cooperatorilor. Tindeche compară intențiile guvernamentale cu naționalizarea din anii 1948-1950, cînd comuniștii au confiscat unele bunuri, dar numai o parte din total, pe cînd intențiile actuale depășesc cu mult acțiunile comuniste de după război.
Definiția cooperației a fost dată la Congresul Alianței Cooperatiste Internaționale din 1995: „O cooperativă este o asociație autonomă de persoane reunite în mod voluntar, în scopul satisfacerii nevoilor și aspirațiilor comune de natură economică, socială și culturală, prin intermediul unei instituții deținute în comun și controlate în mod democratic”. Același Congres a reafirmat că o cooperativă este autonomă și independentă față de Guvern și firmele private, fiind o „întreprindere cu proprietate privată, de tip asociativ, cu scop lucrativ, individuală și distinctă”. De asemenea, cooperativa are dreptul „să folosească, să culeagă fructele și să dispună de propriile bunuri”.
Cooperația nu este chiar „personajul negativ”
Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești susține că veniturile au crescut de la 3.300 de miliarde, în 1999, la 4.400 de miliarde de lei, în 2000, și la 5.700 de miliarde de lei anul trecut. De asemenea, cooperația asigură 90.000 de locuri de muncă, din care 3.000 pentru persoane cu handicap.
La nivelul județului Bacău, președintele ATCOM, Elena Tindeche, spune că, într-adevăr, organizația are numai 2.000 de cooperatori, față de 8.000, cîți erau în 1990, dar scăderea s-ar datora faptului că „foarte mulți au ieșit la pensie ori s-au privatizat”. La ATCOM sînt afiliate 19 organizații cooperatiste, care dețin 314 spații însumînd 78.000 de metri pătrați. La ATCOM s-au investit în utilaje peste două miliarde de lei numai în ultimii doi ani. În plus, s-au instalat sisteme de tîmplărie din PVC sau aluminiu, acolo unde s-a putut, centrale termice și s-au schimbat instalațiile pentru utilități. Lipsa de activitate de care sînt acuzate cooperațiile este falsă, după părerea președintelui ATCOM. Tindeche argumentează cu date concrete: cifra de afaceri a fost în 2000 de 70 de miliarde de lei, iar anul trecut a crescut la 109 miliarde de lei. De asemenea, exportul a crescut în aceeași perioadă de la 754.000 de dolari, la 1,1 milioane de dolari.
Elena Tindeche informează că MIMMC a trimis de curînd proiectul de OU la UCECOM, fiind discutat la sfîrșitul săptămînii trecute de Colegiul Executiv Lărgit, fiind trimis spre analiză tuturor organizațiilor cooperatiste din țară. Concluzia este clară: „Este o naționalizare mascată. Respingem în totalitate proiectul, pentru că nu avem ce negocia”. Situația creată a intrat în discuția forurilor de profil internaționale. Felice Scalvini, președintele CECOP (Conferința Europeană a Cooperativelor de Producție și de Muncă Asociată și Întreprinderi Participative), i-a trimis chiar o scrisoare deschisă președintelui Ion Iliescu să stopeze proiectul, calificîndu-l drept „tendențios, de subordonare a cooperației statului”.
(Florin POPESCU)
Lasă un răspuns