INVITAȚIE LA DIALOG Rufele se spală în familie!

Cerasela Bogza, asistentă medicală, Bacău: Înainte de a le considera locuri de agrement pentru elevii și studenții aflați în vacanță sau pentru petrecerea unei părți din concediul de odihnă de către salariații lipsiți de posibilități financiare, ștrandurile orașului reprezintă o sursă deloc neglijabilă în ce privește contractarea bolilor de piele. Cauzele ar fi, după părerea mea: schimbarea la intervale prea mari a apei din bazine, care în această perioadă s-a combinat în chip nu tocmai fericit cu cea provenită din ploile abundente, dar mai ales transformarea bazinelor respective în spălătorii comune pentru rufele unor indivizi, cît și pentru baia personală. Detergenții și săpunul nu igienizează apa în combinațiile date, ci o poluează. Nu credeți că ar trebui să se ocupe cineva și de această problemă? De ce un mare număr de oameni trebuie să suporte consecințele unui comportament abuziv al altora, puțini dar insistenți? Doar rufele se spală în familie, nu?

Redacția: Credem că trebuie să se ocupe cineva și de aspectele pe care ni le sesizați. În speță, administrațiile respectivelor ștranduri. Să lăsăm, însă, să treacă valul de ploi care le-a cam închis porțile, și apoi ne vom ocupa mai atent și de agrementul estival al băcăuanului de rînd.

… Și în parc fanfara cînta!

Alexe Bulinaru, maistru auto, pensionar, Bacău: Pînă în urmă cu ani buni, în tradiția orașului era ca în zilele de duminică, pe întreg parcursul verii, mai bine zis din mai și pînă prin octombrie, în parcurile Central și Trandafirilor să cînte fanfara militară. Uneori, chiar în reprize de cîte două pe zi. Era frumos, un punct de atracție pentru băcăuanii care veneau la promenadă. Un pitoresc aparte, dat de atmosfera creată de muzica bunicilor. Acum, în Parcul Cancicov auzi doar muzica disco de la terasa unde se bea bere și se mănîncă semințe de bostan. După știința mea, fanfara militară încă mai există în garnizoană, iar amatorii de muzică de promenadă nu lipsesc nici ei. O vedem și o ascultăm, însă, doar la zilele festive. Nu s-ar putea reînoda o atît de frumoasă tradiție? Cum vrem să promovăm la tineri muzica adevărată, dacă nu le-o oferim în contrabalans cu manelele și alte „genuri” de același prost gust?

Redacția: Aveți dreptate în tot ce ne spuneți. Cu o singură excepție, care face regula: pentru ca să ne cînte și să ne încînte, fanfara trebuie plătită, nu mai face muncă patriotică. Iar bani la acest capitol de buget nu prea sînt. Cheta publică nu se mai poartă, așa că trebuie să ne mulțumim cu ce avem. Poate că vor veni, totuși, și vremuri mai bune. S-avem răbdare! (Rubrică realizată de Florin DUNĂREANU)