CU OCHII PE LITORAL Un adevăr de cînd capitalismul

N-aduce locația ce-aduce privatizarea

Plajă de 500 de metri, cu nisip fin și climat maritim excitant- solicitant. Altitudine: 3 – 30 metri. Astfel este descris, laconic, locul pe care este amplasată cea mai mică stațiune de pe litoral. Este vorba despre Cap Aurora. Ar mai trebui să adăugăm că era să dispară complet de pe harta turismului românesc dacă guvernanții noștri nu ar fi „inventat” privatizarea. Primii ani postdecembriști au reușit, grație „strălucitoarei” idei de locație a gestiunii, să jefuiască aproape complet cele aproximativ zece hoteluri de aici, ale căror nume de pietre prețioase („Diamant”, „Topaz”, „Opal”, „Agat” și alte cîteva) deveniseră, ca o ironie a sorții, exact inversul a ceea ce se denumeau. Nici mai mult nici mai puțin. Pînă acum trei ani, aproape toate stabilimentele din stațiune arătau ca după un război de gherilă: geamuri sparte, porțiuni întregi de dale dislocate, piese de mobilier învechit adunate în cîte – un fost cîndva – restaurant. Totul lăsat de izbeliște și nici țipenie de om. Singura explicație ce-ți putea trece prin cap era aceea că stațiunea fusese, pînă în 1990, în custodia armatei. O singură terasă în funcțiune abia reușea să vîndă doar bere pentru vreo sută de inși pe zi, majoritatea pescari ori constructori de prin partea locului. Gurile rele spun că totul nu ar fi fost chiar degeaba; aiurea, firi strîngătoare și familiști convinși, cei ce ființau în scripte drept administratori ori locatari și-au ridicat, în timp, oarece bordeie, întru propășirea neamurilor. Lor. Din cîte am reușit să aflăm, nici măcar o singură persoană care a avut locație de gestiune la Cap Aurora nu a venit și la privatizarea hotelurilor.

Au venit, în schimb, societăți de investiții, grupuri cu firmă recunoscută, fiindcă hotelurile nu puteau fi refăcute decît cu foarte mulți bani. Excepția notabilă este hotelul achiziționat de grupul Media Pro (ce înglobează și Pro TV), de altfel singurul hotel care și-a schimbat denumirea: „Granat” a devenit „Hotel California”. Ministerului Apărării Naționale nu i-a mai rămas decît un singur stabiliment. De departe, se remarcă arhitectonica net diferită a hotelurilor față de orice altă stațiune. Clădirile sînt dispuse la distanțe bune una de cealaltă, cele mai multe au aer de piramide, cu jocuri de volume ce crează curți interioare, ce ascund fîntîni arteziene și piscine ori grădini de vară. Acum, complet renovată, Cap Aurora oferă imaginea unei stațiuni intime cochete, cu alei întreținute și multă, multă vegetație, ca niciunde pe litoralul românesc. Fiecare hotel dispune de parking propriu, cu pază privată. Lipsește vacarmul tipic galeriilor comerciale sau al parcurilor de agement. Aparent, aici nu se vinde nimic, nici măcar un ziar. Nu există chișcuri, tonete; nu întîlnești nici un comerciant pe care să-l înjuri în gînd că vinde prea scump. Turiștii – în mare parte angajați ai rețelelor proprii care au cumpărat hotelurile – beneficiază doar de oferta pusă la dispoziție de hotelul la care are cazare. La recepții se găsesc ziare, ilustrate; tot aici se găsesc și articole de plajă. Da nu-i bai mare, fiindcă pînă în Venus (spre sud) ori în Jupiter (la nord) nu-ți trece pofta. Pe jos, la pas, nu-s mai mult de cinci minute de mers. (Mircea LUPU)