Vînzare ilegală

Un judecător sindic a scos la vînzare un teren revendicat în instanță

• terenul de 1.100 de metri pătrați pe care se află Fabrica de produse zaharoase de la Sascut aparține unei fundații bucureștene • suprafața a fost totuși pe cale să fie vîndută de judecătorul sindic Cătălin Șerban • tranzacția a fost blocată de proprietar în ultimul moment

Așa cum vă informam în urmă cu trei săptămîni, judecătorul sindic Cătălin Șerban a aprobat în data de 18 iulie 2002 cererea lichidatorului judiciar al SC Zahărul SA Sascut, Radu-Menegon Răduță, de încuviințare a vînzării directe a Fabricii de produse zaharoase și a unei construcții zootehnice către persoana fizică Ioan Răuță, primarul de Sascut. Acesta a oferit pentru fabrică suma de 1,25 de miliarde de lei. În conformitate cu prevederile legale, s-au făcut anunțuri publice ale acestei hotărîri și se așteaptă o altă ofertă, pînă luni, 19 august. Anunțul nu s-a lăsat fără urmări, vînzarea fiind contestată.

Doi ani de război prin tribunale

Încercările de vînzare a societății au început în septembrie 1999, cînd procedura de lichidare judiciară a fost declanșată prin hotărîrea judecătorului sindic nr.3432, deschizîndu-se procedura falimentului. Ulterior a fost numit lichidator juridic expertul contabil Radu-Menegon Răduță, care avea sarcina de vînzare a bunurilor mobile și imobile, în așa fel încît să se asigure disponibilități bănești necesare plății debitelor. Lichidatorul judiciar Răduță afirmă că „vînzarea n-a fost la nivelul ritmului programat din cauza acțiunilor de revendicare a terenului și imobilelor, conform Legii 10/2000, de către Academia Română – Fundația M.H. Elias”. Fostul proprietar a inițiat acțiuni revendicative în instanță în martie 2000, obligînd la sistarea licitațiilor publice de vînzare a bunurilor din patrimoniul societății Zahărul solicitate pentru retrocedare.

La sfîrșitul lunii mai 2002, Tribunalul Bacău a hotărît restituirea în natură a terenului și imobilelor naționalizate, inclusiv a utilajelor și instalațiilor confiscate de comuniști și care mai există încă în natură. A urmat recursul, depus la Curtea de Apel atît de fostul proprietar, cît și de deținătorul actual al patrimoniului aflat în litigiu. În fapt, fostul proprietar a solicitat restituirea nu numai a bunurilor existente în momentul confiscării, ci și alte imobile construite sau puse în funcțiune după naționalizare. Ultimul termen de judecată a recursului a fost pe 17 iulie, cauza fiind amînată pe 18 septembrie 2002.

Terenul e în litigiu

Academia Română – Fundația Familiei Menachem H. Elias, persoană juridică de drept privat, cu sediul în București, a notificat la începutul acestei săptămîni toate instituțiile și persoanelor fizice și juridice interesate despre calitatea sa de proprietară a terenului în suprafață de 1.100 mp. Statutul provine din Sentința civilă definitivă și irevocabilă nr. 134/2002, pronunțată de Secția civilă a Tribunalului Bacău. Academia Română – Fundația Familiei Menachem H.

Elias mai este proprietară de drept a construcțiilor, instalațiilor și utilajelor ce formează obiectul vînzării anunțate, în virtutea

accesiunii imobiliare artificiale prevăzute de Codul civil. Fabrica de produse zaharoase, cu inventarul aferent, cît și construcția zootehnică, formează, în prezent, obiectul Dosarului nr.2267/2002, aflat pe rolul Curții de Apel Bacău, Secția civilă, ca urmare a recursurile promovate de cele două părți.

O decizie ciudată

Lichidatorul judiciar Radu Menegon Răduță spune că decizia judecătorului sindic de a vinde terenul pe care este amplasată Fabrica de produse zaharoase este o „eroare”. El argumentează că Încheierea prin care se permite tranzacția „se bate cap în cap cu sentința 134/2002, care atestă ca proprietar Fundația Elias”. La rîndul său, proprietarul contestă Încheierea pronunțată de Secția comercială și contencios administrativ a Tribunalului Bacău (judecător sindic) în ședința publică din 18 iulie 2002 și a introdus „opoziție la vînzarea directă”.

Lichidatorul Răduță nu își explică de ce și cum a fost posibilă aprobarea vînzării, dar va face un raport către judecătorul sindic. Pe 19 august expiră termenul în care se mai puteau accepta oferte, dar acum toată procedura s-a blocat. Oricum, spune Răduță, „Ion Răuță cumpără imobilul, nu terenul. Eroarea este în Încheierea judecătorului sindic care permite vînzarea. Cei care revendică vor să ia totul, 21 de hectare de teren plus construcțiile de pe acesta, indiferent dacă au fost sau nu construite după naționalizare”.

Fabrica de produse zaharoase a fost construită și dată în funcțiune în 1986. Pînă la faliment, aici se produceau 3.500 tone de zaharoase (drajeuri, caramele și produse de laborator). (Florin POPESCU)