• în mod paradoxal, singura problemă este valorificarea aurului
După 1989, casele de amanet au devenit o prezență banală în peisajul cotidian. Amanetarea nu era o noutate, deși în mod oficial nu era admisă. Existau însă persoane care împrumutau bani celor care aveau nevoie, cu gajarea bijuteriilor de aur și perceperea unei dobînzi la returnarea banilor. Unul din „drepturile” obținute de români este cel de a face ce vor cu valorile pe care le dețin, la lumina zilei. Astfel că aceia care pînă atunci împrumutau bani contra aur „pe șest” au demarat o afacere în acest sens. Afacere care se dovedește a fi relativ simplă și bănoasă. Eventualele probleme apar unde era mai puțin de așteptat și anume la valorificarea aurului.
Case de amanet la tot pasul
La un moment dat, casele de amanet se întîlneau la fiecare colț de stradă. Și nici nu este de mirare. Băcăuanii, ca și alți români, sînt în mare parte oameni relativ săraci. Drept urmare, rămîn deseori în pană de numerar. Soluția amanetării bijuteriilor de aur pentru a obține imediat bani este de multe ori cea mai la îndemînă, dacă nu cumva singura. Chiar dacă s-au mai rărit, afacerea se dovedește în continuare rentabilă. Mai ales că nu implică prea mari bătăi de cap.
Acest business nu cere cine știe ce cheltuieli. În afară de firmă, este necesar un spațiu mic – de preferință pe străzi cît mai circulate -, un birou, un cîntar, ceva numerar (nu chiar puțin, măcar 10.000.000-15.000.000 de lei) și, eventual, un seif sau o casă de bani pentru valori.
Condițiile de amanetare sînt drastice
Cei care fac așa-zisele „împrumuturi rapide” gajate cu bijuterii pun condiții nu tocmai ușor de suportat de către clienți. În prezent, casele de amanet oferă 150.000-200.000 de lei pentru gramul de aur pus gaj, în funcție de calitatea și caratajul metalului prețios, de finețea bijuteriilor etc. Pentru comparație, aurul de 14 K se comercializează cu 345.000-350.000 de lei/gram în dughenele din Piața Centrală și cu 385.000-415.000 de lei/gram în raioanele specializate din alte magazine, mai cu fason. Dacă se dorește recuperarea valorilor, pe lîngă banii luați inițial trebuie plătit un comision, cuprins între 0,5-1% pe zi (zi calendaristică), în funcție de mai multe criterii. Deci dacă se dorește obținerea unui împrumut de un milion de lei, trebuie amanetate cel puțin cinci grame de aur – în general de 14 K și în bijuterii integre. Peste o lună, de exemplu, clientul își poate recupera bijuteriile dacă aduce 1.150.000-2.000.000 de lei. Cu alte cuvinte, pentru un milion de lei pui un gaj care valorează aproape dublu și ca să-l recuperezi mai dai prețul unui gram de aur.
Contractele de amanetare mai conțin, de regulă, și alte prevederi. De exemplu, se poate impune o durată minimă pe care se acordă împrumutul: două săptămîni sau o lună. De multe ori, una din condițiile impuse este perceperea comisionului pe întreaga perioadă stabilită prin contract, chiar dacă banii sînt restituiți în avans. Durata împrumutului se poate prelungi, cu condiția să se plătească comisionul negociat la termenul prevăzut, iar pentru perioada nouă se percepe un nou comision. Astfel, prelungirea termenului de restituire a împrumutului îl avantajează pe cel care dă banii contra aur. Dar nimeni nu te obligă să apelezi la această soluție, numai că alta nu prea mai este. Iar cei care au dezvoltat un astfel de business obțin bani fără a face nimic. Este adevărat că pot pierde împrumutul, dar le rămîne aurul.
Aurul și-a pierdut mult din importanță
Paradoxal, dar una din problemele caselor de amanet este valorificarea metalului prețios. Acum cîțiva ani, cea mai avantajoasă cale era vînzarea către Banca Națională a României. Dar banca centrală și-a făcut stocul și nu mai cumpără. O altă cale este utilizarea la fabricarea altor bijuterii. Unele case de amanet sînt pe lîngă ateliere de confecționat și reparat bijoux-uri. De asemenea, bijuteriile rămase se pot vinde pe alte filiere la prețuri mai scăzute decît în magazine. Acest comerț merge mai ales la cei care au mai puțini bani și nu fac mofturi la modele sau la țară. O cale mai puțin obișnuită este vînzarea aurului astfel obținut în Turcia, de exemplu, la prețuri care convin ambelor părți. Dar o astfel de afacere se face doar între parteneri care se cunosc bine.
Una peste alta, dacă ai o cale de a valorifica aurul, casa de amanet este o afacere relativ stabilă și bănoasă. Pentru că românii țin la valorile lor și fac efortul financiar de a le recupera. (Gabriela PASCU)
Lasă un răspuns