• Allina Maria Gherasim are 19 ani • tînăra a orbit la doi ani după nastere • deși nu vede, tînăra și-ar dori să sară cu parașuta • cariera de profesoară este cel mai important scop al ei
Alina Maria Gherasim este o adolescentă, elevă în clasa a X-a la Liceul pentru deficiențe de vedere din Buzău. Viața a fost crudă cu ea. Alina s-a născut cu probleme de vedere și, la aproape doi ani de la venirea pe lume, fata a orbit. Nimic însă nu a putut s-o oprească din drumul către o viață normală. A luptat cu nenorocirea care s-a abătut atît de devreme în viața ei și a învins.
Pe Alina Gherasim am întîlnit-o la Asociația Nevăzătorilor din Bacău. Stătea în sala de mese împreună cu sora ei, care este însoțitoarea tinerei. O domnișoară cu părul lung și negru, puțin plinuță, dar foarte comunicativă. M-am îndreptat spre masa celor două tinere. Le-am salutat, am luat-o de mînă pe tînăra oarbă și am făcut prezentările. Firea ei deschisă și dorința de a conversa au făcut ca dialogul să se înfiripe imediat.
„Cînd merg pe stradă, sînt convinsă că oamenii se uită la mine cu milă pentru că nu sînt ca nu văd. Mă deranjează, pentru că, în fond, sînt un om normal, am viața mea ca și ei, chiar dacă este puțin limitată”, începe să ne explice Alina Gherasim. Tînăra are 19 ani și este de loc din Letea Veche. „Problemele mele au apărut chiar de la naștere. Mama a avut un accident în timp ce era însărcinată cu mine și m-am născut cu deficiențe. Pînă pe la doi ani și ceva am văzut. Apoi au început problemele. Vederea îmi scădea din ce în ce mai mult. Nu-mi aduc aminte decît frînturi despre lume. A trecut prea multă vreme de atunci ca să pot să-mi amintesc ceva concret”, ne spune tînăra nevăzătoare. Pentru a-și căpăta vederea, Alina a făcut trei operații la Iași, Bacău și București, dar fără nici un efect. „Toate acele intervenții cred că mi-au făcut mai mult rău decît bine. Mai există o șansă să văd cu ochiul stîng, dar mi-e greu să accept o nouă operație. Mi-e frică. N-am mai fost la un control medical de șapte ani. Ultima oară am fost la control la București. Medicii mi-au spus că nu mai pot face nimic în țară. Ar exista o șansă în străinătate, dar nu am nici banii și nici puterea necesară”, mai povestește fata despre problemele prin care trece.
Alina a studiat din clasa ntîi la Buzău. „Ai mei m-au înscris la școală la 11 ani. Am făcut clasa întîi și a două într-un an. În fiecare an am fost prima din clasă. Am învățat pe brînci ca să pot face ceva în viață. Liceul îl fac la secția de limbi străine și îmi doresc să ajung profesoară de franceză. Mi-a plăcea să-i pot învăța pe cei aflați în situația mea”, spune ea. Notele fetei au fost întotdeauna foarte mari, în puține ocazii profesorii acordîndu-i note de opt sau nouă.
Printre hobby-urile tinerei nevăzătoare se numără cititul în braille, plimbările, chiar a făcut excursii cu un grup de cercetași, muzica și calculatorul. „La calculator pot lucra doar în cursul anului școlar. Mă pricep să realizez programe în Pascal, să lucrez în Windows și să navighez pe Internet. La școală avem un calculator cu sinteză vocală și astfel avem siguranța că lucrăm bine, chiar dacă nu vedem”, ne explică adolescenta.
Venitul lunar al Alinei este de 1.250.000 de lei, bani care ne spune ea, îi sînt îndestulători. Banii și-i programează în funcție de cheltuielile lunare. La această sumă se mai adaugă și cei o sută și ceva de mii de lei, pe care îi primește de la liceu ca bani de buzunar. Alina Gherasim mai are patru frați. Cel care o sprijină foarte mult este tatăl ei. Zilnic, tînăra face curat în casă, gătește sau spală. Face totul ca la carte, chiar dacă nu vede. Deși nu se dă bătută din cauza handicapului, Alina recunoaște că suferă pentru că nu prea are prieteni. „E drept că am cîțiva amici, nevăzători ca și mine, dar mi-aș dori să am prieteni și din rîndul celor care văd”, a spus tînăra. Peste toate, însă, Alina Gherasim are un vis despre care speră că, odată și-odată se va împlini. Ea vrea să facă sporturi extreme. „Este unul dintre puținele lucruri pe care ca nevăzătoare nu îl pot face. Mi-aș dori foarte mult să sar cu parașuta. Să demonstrez tuturor că este un sport accesibil și nouă”, povestește ea. Alina Gherasim este o tînără ca mulți alții. Are însă ceva în plus față de mulți dintre tinerii normali: o voință și o ambiție extraordinară de a reuși și a demonstra tuturor că lipsa vederii nu trebuie să fie un motiv de a fi marginalizat. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns