SINAXAR

Pomenirea Preacuviosului Moise, arapul (sec. V)

Acest părinte era de neam etiopian, avea fața negricioasă și era sluga unui dregător. Pentru firea lui cea rea și viața de tîlhar pe care o trăia în ascuns, a fost eliberat de stăpînul său. Moise s-a înhăitat cu hoții, care l-au ales conducătorul lor. Mulți ani a jefuit oamenii, ajungînd unul dintre cei mai temuți tîlhari din Etiopia. Mai tîrziu, scăpînd din primejdii, s-a dus la mănăstire și s-a pocăit cu atîta rîvnă, încît a fost urmat de toți tovarășii săi. Într-o bună zi, niște răufăcători au nimerit la el în chilie, cu gîndul să-l jefuiască, neștiind cine este Moise. Pe aceștia, fericitul i-a legat cu un ștreang, i-a pus pe umeri, ca un sac de paie și, ducîndu-i în fața obști, i-a supus judecății. Iar părinții l-au sfătuit să le dea drumul. Atunci, aflînd mai marele hoților că cel care l-a prins era chiar Moise, s-a lepădat și el de lume și s-a făcut călugăr. Sfîntul Moise a trăit mulți ani în nevoințe pustnicești. După 15 ani de preoție, cînd avea 75 de ani, barbarii au intrat în Schit. Moise i-a sfătuit pe toți să fugă. Nimeni însă nu a vrut să dea înapoi în fața primejdiei, el rămînd pe loc împreună cu cei șapte frați. Fără nici o milă, păgînii i-au omorît pe sfînt și pe șase dintre călugări, unul ascunzîndu-se în ultima clipă. Acest ultim supraviețuitor a povestit mai tîrziu că a văzut cerul deschis și șapte cununi luminoase pogorîte din cer. Așa a fost sfîrșitul Cuviosului Părinte Moise, arapul, care, din tîlhar, s-a făcut monah. (C.G.)