Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului

Sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului , numită în popor și „Sînta Maria mică” se serbează la 8 septembrie și reprezintă una dintre cele patru mari sărbători închinate Maicii Domnului, alături de Intrarea în biserică a Maicii Domnului, Bunavestire și Adormirea Maicii Domnului. Ca și sărbătoarea Adormirii, la origine a fost și ea aniversarea anuală a tîrnopisirii unei biserici din Ierusalim închinate Sfintei Fecioare, zidită între anii 430 – 480, pe locul unde se știa că a fost casa părinților Sfintei Fecioare. În Apus a fost introdusă de papa Serghie I (687-701) sub influența Constantinopolelui. În sec. VI, Sf. Roman Melodul compune pentru această sărbătoare Condacul și Icosul, rămase pînă acum în rînduiala slujbei zilei. La începutul secolului al VIII-lea (715), Sf. Andrei Criteanul a scris în cinstea sărbătorii patru predici și un canon, care se cîntă la Utrenia acestei sărbători. În Apus, ea s-a generalizat însă mult mai tîrziu (secolele IX-X). A doua zi după Nașterea Maicii Domnului, adică la 9 septembrie, sărbătorim Soborul (pomenirea) Sfinților Ioachim și Ana, părinții Născătoarei de Dumnezeu. (C.G)