Dificultățile școlare

De foarte multe ori, un handicap fizic sau tulburările afective pot fi cauza dificultăților școlare. Un copil cu debilitate mintală, instabilitate motorie, insuficiență auditivă (surditate sau hipoacuzie), tulburări de vedere (miopie, presbitism, ambliopie), tulburări de vorbire, infirmități motorii, va fi, deseori, îndrumat să urmeze o formă specială de învățămînt. Opoziția față de școală la un copil cu tulburări comportamentale se manifestă prin dezinteres, adeseori asociat cu turbulență, prin lentoare la lucru, prin scris de mîntuială, caiete prost întreținute și mîzgălite cu pete de cerneală, prin teme nefăcute sau neterminate. Părinții trebuie să ducă un astfel de copil la medic și psiholog, care vor stabili dacă dificultățile școlare sînt legate de infirmități fizice sau pur și simplu psihologice. Dintre numeroasele probleme afective care pot duce la un eșec școlar enumerăm doar cîteva: atitudini educative contradictorii incoerente, variabile la părinți, lipsa de unitate de vederi sau inconsecvență; neînțelegeri grave în familie, cu părăsirea bruscă a căminului de către unul dintre părinți; preocuparea inegală a celor doi părinți – unul excesiv de autoritar și posesiv, celălat șters, „depreciat”, inexistent; o gelozie față de un frate sau o soră; schimbarea frecventă a școlilor; lipsa de preocupare a familiei pentru cărți și ocazii de a se instrui (de exemplu, o familie care se interesează numai de fotbal și de cîntăreții la modă nu va incita deloc pe copil la învățătură). Nu este mai puțin adevărat că istoria cunoaște numeroase exemple de celebrități care au fost etichetate în copilărie drept „întîrziați” cu dificultăți la învățătură. Louis Pasteur, de pildă, era catalogat de profesorii săi drept un elev mediocru, care învață lent, James Watt, părintele motorului cu abur, era considerat, în copilărie, mărginit și stupid, Charles Darwin, puțin isteț și recunoștea singur că gîndește încet, iar Lev Tolstoi nu putea și nici nu voia să învețe.

Copilul supradotat

Numeroase studii asupra performanțelor intelectuale ale marilor personalități ale lumii efectuate pînă acum de specialiști au avut drept bază aptitudinele manifestate de aceste genii în timpul copilăriei. Se cunoaște acum că multe dintre personalitățile care și-au pus amprenta asupra evoluției istoriei au avut, în copilărie, un coeficient de inteligență (IQ) mult peste medie. Astfel, Copernic a avut în copilărie un IQ de 100-110; Faraday: 110-120; Cromwell: 120-130; Bach: 120-130; Rousseau: 130-140; Keppler: 140-150; Tennysson 150-160; William Pitt: 160-170; Voltaire : 170-180; Goethe; 180-190; John Stuart Mill; 190-200. Din bibliografiile acestor genii rezultă că toți au primit din partea familiei și, mai apoi, din partea profesorilor lor o educație intensă și precoce. Mai mult, fiecare dintre ei a trăit într-un mediu extrem de activ. În loc să stea cu mîinile încrucișate, așteptînd ca ca un astfel de copil „să se coacă”, părinții acestor genii au exersat înzestrarea lor de la natură încă de la o vîrstă extrem de fragedă. Dintre geniile românești, George Enescu a avut parte de o atenție deosebită din partea părinților, care s-au ocupat de educația lui încă din perioada de preșcolar și și-au dedicat întreaga existență creării de condiții optime de studiu pentru desăvîșirea acestui geniu înnăscut.

Nu este mai puțin adevărat că și un copil dotat poate pune probleme la învățătură. El se poate lenevi pentru că învățătura de la școală nu îl interesează sau i se pare ușoară, se plictisește sau visează, și sfîrșește prin a obține note extrem de mici. El se simte izolat pentru că nu îi găsește pe colegi interesanți, cu unii profesori poate avea contacte dificile, din cauza originalității sau a spiritului extrem de inventiv. De multe ori profesorii sau părinții pot avea surpriza să îl vadă pe un astfel de copil că refuză să își facă temele obișnite, preferînd să se ocupe de subiecte din afara programei școlare. „De multe ori dascălii au supriza să găsească în clasa I-a un copil care știe cursiv să citească un text la prima vedere sau să execute din memorie diverse operațiuni aritmetice. Este, fără îndoială, vorba de un copil dacă nu supradotat, cel puțin cu un IQ peste medie și este rolul educatorului ca acest copil să nu se risipească și să se piardă pe parcurs”, spune profesorul Gabriela Petrea. Unii copii înzestrați pentru o anumită materie sînt mai puțin competitivi la altele. Este rolul părintelui sau educatorului să canalizaeze intersul copilului spre ceea ce se simte atras fără a pierde, însă, din vedere, celelate materii.