În România, sistemul cooperatist datează de peste 150 de ani, timp în care aceste bresle asociate au evoluat în pas cu restul societății. Principiile cooperatiste stabilite în 1844, în Anglia, au fost recunoscute în toate organizațiile membre, chiar dacă transpunerea lor în diferite reguli de drept a presupus diferențe, în funcție de sistemele legislative naționale. Ca orice sistem, și cel cooperatist trebuie să se perfecționeze de-a lungul timpului prin redefinirea valorilor și normelor sale, pentru a putea satisface nevoile membrilor cooperatori și ale comunității.
Principiile cooperatiste
Alianța Cooperatistă Internațională (ACI), înființată în 1995, și-a extras principiile din regulile formulate în 1844 la Rochdale, Anglia. În 1995, la Congresul de la Manchester, ACI a adoptat Declarația privind identitatea cooperatistă, în care s-au inclus o definiție a cooperativelor, o enumerare a valorilor de bază ale mișcării cooperatiste mondiale și o revizuire a setului de principii care urmează să orienteze activitatea acestor organizații la începutul secolului al XXI-lea. La început, cooperațiile au apărut ca instituții distincte, legale, în Europa secolului al XIX-lea. Cooperativele s-au dezvoltat în mai multe direcții distincte: cooperativele de consum, de lucrători, de credit, agricole și de prestări servicii. Potrivit Declarației din 1995, cooperativele au la bază următoarele valori: autoajutorarea, democrația, egalitatea, echitatea și solidaritatea. Cooperativa este definită, în acest document, drept o „asociație autonomă de persoane, reunite în mod voluntar, în scopul satisfacerii nevoilor și aspirațiilor de natură economică, socială și culturală, prin intermediul unei instituții deținute în comun și controlate democratic”. Totodată, în Declarație sînt enumerate șapte principii de bază:
• Asocierea voluntară și deschisă. Acest principiu relevă că aceste cooperative sînt „organizații pe bază de voluntariat”. Ideea e ca oamenii să aleagă în mod voluntar apartenența lor la cooperativă.
• Controlul democratic al membrilor. Cooperativele sînt organizații democratice aflate sub controlul membrilor lor, care participă activ la stabilirea propriilor politici și la luarea deciziilor.
• Participarea economică a membrilor. Acest principiu afirmă că „membrii constituie în mod echitabil și controlează democratic capitalul cooperativei lor”.
• Autonomia și independența. Cooperațiile din toată lumea sînt afectate de relația lor cu statul. În politica lor economică, socială și de taxe, guvernele pot fi de folos sau pot aduce prejudicii dezvoltării sistemului cooperatist.
• Educația, instruirea și informarea.
• Cooperarea între cooperații.
• Preocuparea pentru comunitate.
Primele trei principii se adresează în principal dinamicii tipice oricărei cooperative, iar ultimele patru afectează atît activitatea internă, cît și relațiile externe ale cooperațiilor.
Statul, mereu o problemă
După instaurarea regimului totalitar comunist, cooperația a continuat să existe ca sistem, avînd la bază proprietatea organizațiilor cooperatiste, recunoscută explicit de Constituția României, atît cea din 1952, cît și din 1965. Ingerințele statului s-au făcut simțite încă din anii 1948-1949, cînd au fost emise „orientări” și „indicații” ale partidului unic, cu caracter obligatoriu pentru sectorul cooperatist, urmate apoi de sarcinile de plan impuse, dar și o serie de măsuri restrictive privind pregătirea profesională în cadrul cooperației meșteșugărești. Principalele ingerințe au constat în naționalizarea forțată a unei părți a patrimoniului cooperatist și în limitarea activității sistemului numai la prestarea de servicii către populație, urmărind eliminarea treptată a producției de bunuri de larg consum. Spolierea avutului cooperatist nu s-a limitat numai la transferurile abuzive de patrimoniu. Astfel, deposedarea de fondurile valutare a condus la imposibilitatea retehnologizării corespunzătoare, iar prin aplicarea unui sistem abuziv de impunere (cote progresive) cooperația a virat la stat sume uriașe.
Cooperația de consum
În prezent, la nivel național, există 1.513 organizații ale cooperației de consum, care acoperă 2.688 de comune, 13.000 de sate, 230 de orașe și 28 de stațiuni balneo-climaterice, cu un număr de peste 1.350.000 de membri cooperatori asociați. De serviciile acestora beneficiază o populație de aproximativ 11,8 milioane de locuitori din așezările în care funcționează.
În cadrul cooperației de consum functționează:
– 12.594 de unități comerciale cu amănuntul;
– 6.198 de unități de alimentație publică;
– 473 de depozite de mărfuri;
– 770 de unități de achiziții și prelucrare a produselor agroalimentare;
– 199 de unități turistice;
– 3.269 de unități de prestări servicii pentru populație.
Cooperația de consum asigură în prezent locuri de muncă pentru circa 27.000 de oameni. Cooperativele sînt asociate în 41 de federale teritoriale ale cooperativelor de consum – FEDERALCOOP. Federalele teritoriale ale cooperativelor de consum sînt asociate în Uniunea Națională a Cooperativelor de Consum și de Credit – CENTROCOOP. Această organizație deține capital majoritar în următoarele societăți comerciale coopertiste:
– 17 societăți de producție nealimentară;
– 11 societăți de producție alimentară ;
– 2 societăți de comerț și turism;
– o societate de informatică.
În cadrul cooperației de consum mai funcționează un Centru de Management, consultanță, pregătire și perfecționare a personalului – CEPECOOP, un Institut de proiectare – COOPPROIECT, și opt școli de cooperație.
Federalcoop Bacău este alcătuită din 45 de cooperative asociate, la care sînt angajați circa 3.000 de oameni. Peste 80 la sută din activitatea Federalcoop se desfășoară în mediul rural, unde se află și cea mai mare a spațiilor comerciale.
Cooperația de consum funcționează conform Legii 109/1996.
Cooperația meșteșugărească
În prezent, există 1.041 organizații ale cooperației mesteșugărești dintre care 292 – cooperative, 228 – societăți cooperative, 238 – societăți cooperative pe acțiuni și 283 – cooperative mici.
Cooperația mesteșugărească asigură locuri de muncă pentru circa 90.000 oameni, din care aproximativ 3.000 de persoane cu diverse grade de invaliditate sau handicap. Organizațiile cooperației mesteșugărești sînt asociate în 40 de asociații teritoriale județene (ATCOM) și două asociații de profil de ramura în municipiul Bucuresti.
Organul de reprezentare este Asociația Națională a Cooperației Mesteșugărești – UCECOM. În cadrul Fundatiei tehnico-științifice și social-culturale a cooperației meșteșugărești „ARTIFEX”, funcționează o Universitate de înalte studii cooperatiste, cu trei facultăți în care se pregătesc peste 2.300 de studenți (Finanțe-Contabilitate, Mangement, Marketing și Economia Serviciilor), precum și Institutul Național de Studii și Cercetări Cooperatiste.
ATCOM Bacău are 2.000 de cooperatori, la organizație fiind afiliate 19 cooperative, care dețin 314 spații însumînd 78.000 de metri pătrați. Dintre acestea, sînt utilizate direct 221, 22 sînt în conservare, opt au fost vîndute după Revoluție, iar 63 sînt închiriate.
În 1992, averea totală a sistemului cooperatist a fost evaluată la peste 1.000 de miliarde de lei, valoarea ei de acum crescînd în valoare nominală în pas cu inflația.
Cifra de afaceri a ATCOM Bacău a fost în anul 2000 de 70 de miliarde de lei, iar anul trecut a crescut la 109 miliarde de lei. De asemenea, exportul a crescut în aceeași perioadă de la 754.000 de dolari, la 1,1 milioane de dolari. De cealaltă parte, Federalcoop Bacău a anunțat că cifra de afaceri a crescut de la 5,5 miliarde de lei în ianuarie, la aproape 10 miliarde de lei în august. Organizația plătește în fiecare lună cîte un miliarde de lei, reprezentînd impozite și taxe.
Cooperativele de credit
Cooperativele de credit sînt asociații autonome, apolitice și neguvernamentale, al căror scop principal este desfășurarea activităților bancare, în vederea întrajutorării membrilor lor.
O cooperativă de credit este constituită dintr-un număr variabil de membri cooperatori, are capitalul social variabil, acesta fiind alcătuit din părți sociale de valoare egală. Cooperativele de credit se organizează pe o rază teritorială de operare proprie, care reprezintă spațiul geografic în care acestea își desfășoară activitatea. Casa Centrală a Cooperativelor de Credit CREDITCOOP este constituită prin asocierea de cooperative de credit. Ea are o rază de operare ce cuprinde razele teritoriale de operare ale cooperativelor de credit afliliate. Pentru a putea funcționa, atît casa centrală, cît și cooperativele de credit afiliate la aceasta trebuie autorizate de către Banca Națională a României.
Rețeaua CREDITCOOP cuprinde Casa Cooperativelor de Credit- CREDITCOOP și 588 de cooperative de credit. Datorită noilor reglementări ale BNR, activitatea financiar-bancară s-a diversificat.
Obiectul principal de activitate a ramăs însă acordarea de credite membrilor cooperatori, în condiții avantajoase precum și fructificarea economiilor lor prin acceptarea de depozite.
La data de 31 decembrie 2000, valoarea totala a împrumuturilor acordate a fost de peste 1700 miliarde lei, ceea ce reprezintă o crestere de aproximativ 23 la sută față de anul 1999. Soldul depunerilor pe termen spre fructificare de către membrii cooperatori a crescut de la 521 miliarde lei, în 1999, la 569 miliarde lei, la sfîrșitul anului 2000. Profitul brut obținut din activitatea cooperativelor de credit în 1999 a fost de 23,7 miliarde lei și a crescut cu peste 77,6 procente, la 31 decembrie 2000, ajungînd la 42,1 miliarde lei.
Vid legislativ
Dacă pentru cooperația de consum există o lege, 109/1996, cooperația meșteșugărească funcționează încă după Decretul-Lege nr.66/1990. Evoluția societății românești a impus însă o modificare a acestui act normativ, respectînd principiile de bază ale mișcării cooperatiste naționale și internaționale. Rezultatul a fost un proiect de lege, la a cărui elaborare s-a ținut seama de experiența mișcării cooperatiste și de legislația din țările Uniunii Europene. Proiectul a fost aprobat de Senatul României la data de 30 iunie 1998 și se află de mai bine de patru ani în dezbaterea comisiilor de specialitate ale Camerei Deputaților.
În schimb, Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Cooperație (MIMMC) a inițiat o serie de patru ordonanțe de urgență:
– Ordonanța de Urgență privind unele măsuri de eficientizare a utilizării unor bunuri din patrimoniul organizațiilor cooperatiste (aprilie 2002);
– Ordonanța de Urgență privint unele măsuri vizînd activitatea organizațiilor cooperatiste (iunie 2002);
– Ordonanța de Urgență privind organizarea și funcționarea cooperației din România (iulie 2002);
– Ordonanța de Urgență privind organizarea și funcționarea cooperației, transmisă în mod oficial de MIMMC, în data de 25 iulie 2002.
Din cele patru proiecte menționate, încercări succesive în forme diferite dar similare în esența lor, se desprind eforturile perseverente ale MIMMC de a armoniza, fără succes, însă, legislația românească cu prevederile valabile în UE.
Guvernul își declamă bunele intenții
Bunele intenții sînt afișate în nota de fundamentare a ultimei Ordonanțe de Urgență, cea privind organizarea și funcționarea cooperației: „Avînd în vedere că aportul sectorului cooperatist în cadrul economiei naționale a înregistrat, în ultimii ani, o scădere accentuată, că multe organizații cooperatiste și-au încetat activitatea, că în gestionarea patrimoniului acestora s-au constatat încălcări ale prevederilor statutare și legale, precum și faptul că înșiși cooperatorii sînt nemulțumiți de modul în care este gestionat acest patrimoniu, că reforma nu se aplică în condiții optime și eficiente, s-a considerat necesară intervenția Guvernului pentru îmbunătățirea cadrului legislativ care reglementează acest sector”. În același document, Guvernul își propune „crearea unui cadru legal unitar, prin renunțarea la reglementările sectoriale cooperatiste”. Inițiatorii ordonanței susțin că la elaborarea proiectului au fost avute în vedere „principiile și valorile mișcării cooperatiste internaționale, Recomandarea privind «Promovarea cooperativelor» adoptată de Conferința Organizației Internaționale a Muncii, care a avut loc la Geneva, în luna iunie 2002”.
Autorii actului normativ mai susțin că „reglementările urmăresc facilitarea și potențarea participării membrilor la conducerea și controlul societății, adîncirea caracterului democratic al societății cooperatiste”. Un element de noutate îl constituie obligarea societăților cooperative de a contribui din fondurile obținute din înstrăinarea bunurilor aflate în proprietatea acestora la Fondul național de promovare și dezvoltare a mișcării cooperatiste. Se mai prevede înființarea Consiliului Național al Cooperației (CNC), instituție publică cu personalitate juridică în subordinea MIMMC, ai cărui membri sînt numiți de ministrul de resort, în scopul „susținerii și avizării înființării de societăți cooperative în toate sectoarele economiei naționale, asigurării și controlării respectării prevederilor ordonanței și a actelor emise în aplicarea acesteia, coordonării programelor și strategiilor de cercetare-dezvoltare în domeniul cooperației”. Se mai constituie Comitetul consultativ, ca organ al CNC, format din reprezentanți ai administrației publice centrale și locale, ai federațiilor și uniunilor naționale, în scopul ” de a elabora propuneri cu privire la orice dispoziție legală care afectează activitatea societăților cooperative, de a interveni în conflictele dintre societățile cooperative pe calea concilierii și arbitrajului”. OU mai prevede înființarea prin hotărîre a Guvernului a „Fondului național de promovare și dezvoltare a mișcării cooperatiste ca societate comercială pe acțiuni”.
Cooperația respinge integral proiectul
La o analiză atentă a prevederilor proiectului de ordonanță și a consecințelor generate de ele, se pot sesiza o serie de defecte sau implicații majore, raportat la situația actuală a organizațiilor și a sistemului cooperației în ansamblul lui. Scopul urmărit prin actul normativ, întrezărit din prevederile acestuia, nu este îmbunătățirea cadrului legislativ, ci chiar elaborarea acestui cadru, care va duce la instaurarea unui regim autoritar de dirijare și intervenție din partea statului asupra sectorului privat al cooperației și chiar asupra proprietății private a acesteia. Liderii cooperației amintesc un singur fapt similar cunoscut în istoria țării, actul dictatorial al regelui Carol al II-lea, care, în 1938, a instaurat conducerea cooperației de către un organism statal, modificînd prin decret regal toată legislația în vigoare la acea vreme.
Fără a se omite că efectele negative asupra organizațiilor se vor răsfrînge în final tot asupra membrilor cooperatori și a veniturilor acestora, se pot exemplifica unele dintre efectele directe la nivelul cooperatorilor, indiferent de funcția sau locul de muncă:
• prin instituirea, la art 6 lit.1, ca „act juridic obligatoriu privind organizarea și funcționarea societăților cooperative” a actului constitutiv cadru (format din contractul de societate și statut) elaborat de CNC și aprobat de Guvern, membrii cooperatori sînt lipsiți de:
– posibilitatea consultării lor prealabile și participării prin reprezentanți aleși la aprobarea și definitivarea actului normativ cadru;
-posibilitatea de a aduce, acolo unde este cazul, adaptările necesare la statutul propriu, potrivit specificului organizației.
• În pofida voinței lor, cooperatorilor le poate fi impusă primirea de noi membri. Aceasta, deoarece, la art.23 al. 4 se prevede că „hotărîrea Adunării generale (de respingere) poate fi atacată și soluționată de CNC”. Astfel, societatea poate fi forțată să primească forță de muncă suplimentară, chiar dacă nu are locuri de muncă disponibile.
• În timp ce statutele prevăd expres dreptul cooperatorilor de a participa „la repartizarea profitului net în funcție de munca prestată”, prin art.25lit. c li se ia dreptul de a primi o cotă perte din profitul net, în funcție de munca prestată.
• Cooperatorii vor fi lipsiți de posibilitatea de a se adresa unor „arbitri” care să fie și ei tot cooperatori atunci cînd le sînt lezate interesele, deoarece, potrivit art.33, contestațiile se adresează la același CNC. Același lucru se întîmplă și cu societatea cooperativă ca persoană juridică
• Cooperatorilor, constituiți în adunări generale, li se lezează dreptul integral de dispoziție asupra patrimoniului prin:
-obligația societății cooperative de a reține și vărsa anual o cotă de 5 la sută din profitul brut la Fondul național de promovare și dezvoltare a mișcării cooperatiste;
-obligația societății cooperative de a reține și vărsa la același fond 20 la sută (art.82 lit.b) din veniturile provenite din înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul acesteia. Proiectul este inconsecvent la acest capitol, întrucît, la alt articol (art.56 al.2) prevede altă cifră, 10 procente.
• Potrivit art 75, „activul rămas din lichidarea unei societăți cooperative se distribuie (către alte societăți cooperative de aceeași formă) prin ordin al ministrului MIMMC, la propunerea CNC. Această prevedere încalcă flagrant dreptul cooperatorilor, constituiți în adunări generale, de a decide destinația patrimoniului net rămas din lichidare
• Se va naște o intensă mișcare centrifugă, prin micșorarea la șapte a numărului de membri cooperatori într-o astfel de societate, conform art.22, avînd drept consecință disiparea numerică, patrimonială și economică a unor organizații actuale în niște noi entități cooperatiste minuscule, cu putere productivă insuficientă pentru a face față mediului concurențial. Amploarea fenomenului nu poate fi estimată, în condițiile în care cooperativele au acum, în medie, cîte 100 de membri. O altă consecință a disipării în mai multe organizații va conduce la o creștere semnificativă a cheltuielilor, îndividual și pe ansamblu, cu scăderea în consecință de profitului. Primul set de cheltuieli ar fi chiar cele directe sau conexe pentru formalitățile de înființare-înregistrare, dar și cele multiple, legate de autorizarea funcționării și înregistrarea la Biroul Unic al Registrului Comerțului. Fără a discuta de alte cheltuieli „pe cap de agent economic”, va urma o creștere semnificativă a costurilor cu personalul, urmare a multiplicării numărului de conducători, mambri ai consiliilor de administrație, cenzori și personal TESA.
De ce nu e bun proiectul
Experți ai cooperației au redactat un material, în care sînt menționate observații asupra proiectului OU privind organizarea și funcționarea cooperației. În material se arată:
• Aspectele reținute ca motivație pentru elaborarea acestui proiect sînt neconforme cu realitatea, cel puțin din următoarele considerente:
– evoluția indicatorilor economici ai cooperației din ultimii ani a fost strîns legată de dinamica economiei naționale, în ansamblul ei, înregistrînd chiar performanțe superioare celor realizate de agenții economici cu capital privat avînd profil de activitate asemănător;
– faptul că unele organizații cooperative și-au încetat activitatea constituie un efect al trecerii la economia de piață, explicabil fie prin neaplicarea programelor de modernizare și dezvoltare, din lipsa resurselor financiare, fie ca urmare a concentrării capitalului cooperatist prin fuziuni, tocmai în vederea întăririi competitivității pe piață.
– afirmația că „statul român este prejudiciat din cauza ineficienței activităților economice desfășurate de organizațiile cooperatiste existente” este nefondată. De menționat că în perioada 1990-2001 statul a beneficiat de taxe și impozite în valoare de 23.400 miliarde de lei.
• Proiectul OU are deficiențe
– calitatea de membru cooperator este insuficient definită, deoarece,la art.6 lit.c se prevede că persoana care dorește să devină cooperator trebuie să aibă o pregătire profesională corespunzătoare. De fapt, scopul principal al asocierii unor persoane fizice într-o entitate cooperatistă este de a realiza în comun activități economice. De asemenea, calitatea de angajat nu este proprie sectorului cooperatist, al cărui obiect principal de activitate este executarea de produse și prestarea de servicii, realizate prin asocierea la muncă și capital a membrilor cooperatori. De altfel, Decizia Curții Constituționale nr.72/2001 face următoarele precizări: „Raporturile de muncă ale membrilor cooperatori se deosebesc esențial de raporturile de muncă născute în baza dispozițiilor Codului muncii, stabilite între angajator și salariați, și, în consecință, nu le sînt aplicabile reglementările legislației muncii ce stau la baza contractelor colective de muncă și a contractelor de muncă încheiate în temeiul Codului muncii”.
• Restrîngerea dreptului de proprietate privată contravine art.41 alin.2 din Constituția României, în sensul că acesta este ocrotit în mod egal de lege, indiferent de titular. Și Codul civil, art.480 este încălcat, acesta prevăzînd că „proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege” – deci nu de ordonanțe de Guvern. De asemenea, art.481 Cod civil prevede că „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”. În raport cu prevederile enunțete se pune întrebarea: careeste cauza de utilitate publică și care este depăgubirea prealabilă acordate prin ordomnanță, în situațiile în care societățile cooperative sînt obligate să devină acționari ai Fondului național de promovare și dezvoltare a mișcării cooperatiste, la care urmează să verse 5 la sută din profitul brut și 20 la sută din veniturile obținute în urma vînzării unor bunuri din propriul lor patrimoniu. Deci, societățile cooperative sînt obligate să cedeze din veniturile unei societăți comerciale pe care nu au consimțit să o înființeze și totuși sînt obligați prin OU să o înzestreze și să o susțină financiar.
– studiul proiectului de OU propus pune în evidență și faptul că acesta urmărește înmulțirea controalelor exercitate asupra societăților cooperative, cu implicații în amplificarea birocrației, fenomene care nu pot decît să împiedice împulsionarea organizațiilor respective. O simplă trecere în revistă pune în evidență faptul că, pe lîngă autocontrolul realizat prin organele proprii ale cooperației (comisii de cenzori, comisii de revizie, Inspecția Generală de Control), există suficiente organe ale statului care acoperă întreaga plajă a problemelor ce trebuie verificate (Garda Financiară, Poliția, Administrația Financiară, Oficiul pentru Protecția Consumatorului, Poliția Sanitară Veterinară, Garda de Mediu, Pompieri etc. Rezultă că atribuțiile suplimentare de control ale CNC nu sînt decît inoportune.
Deocamdată, proiectul de OU pare blocat deoarece Parlamentul și-a reînceput lucrările și Guvernul nu mai poate emite ordonanțe. Nimic, însă, nu poate opri Executivul să trimită documentul la Parlament, sub forma unui proiect de lege, care cu siguranță va fi aprobat de mașina de vot a PSD și a aliaților săi. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns