Dragoste fără cuvinte
• o băcăuancă plecată la muncă în Italia s-a îndrăgostit de patronul ei • după ce italianul a venit la părinți să le ceară mîna fetei, la frontieră ea a fost oprită pentru că depășise viza cu patru zile • el a trecut dincolo de frontieră, dar s-a întors pentru că nu putea trăi fără iubita lui
Cînd a plecat în Italia să muncească pentru a-și ajuta familia, Daniela Diaconu nu a bănuit nici un moment că pe acele meleaguri își va găsi și dragostea. „În iunie am plecat în Italia pentru a face ceva în viață. Aici mai mult de două milioane nu cîștigam și din acești bani nu puteam să-mi fac un rost. M-am stabilit la Roma, la niște prieteni. Munceam la negru într-un depozit. Eram două femei și vreo două sute de bărbați. Noi făceam curățenie. Antonio era unul dintre șefi și m-a remarcat de cum m-a văzut”, își începe povestea tînăra de 26 de ani. Antonio Massaro, de 32 de ani, s-a interesat la ceilalți colegi despre Daniela. „Am remarcat-o pentru că era foarte serioasă, își făcea treaba conștiincios și avea o expresie mereu tristă”, ne spune și Antonio.
Prin intermediul unui român, Antonio a reușit să obțină o întîlnire cu Daniela. Au ieșit în oraș, dar nu și-au putut spune prea multe, deorece tînăra nu vorbea italiana, iar Antonio habar nu avea românește. S-au înțeles prin semne, iar cînd nu reușeau să ajungă la o explicație își arătau diferite lucruri. După o lună de stat în Italia, Daniela a rămas fără serviciu și fără casă. „Prietenii mei și-au luat un apartament mic, doar pentru ei. Eram disperată. M-am hotărît să mă întorc în țară. Mi-am căutat gazdă, dar singură în Roma nu reușeam să mă descurc. Antonio m-a întrebat dacă nu vreau să lucrez pentru părinții lui. Am acceptat și, astfel, o parte din probleme s-au rezolvat. Aici făceam curățenie și mîncare. Între mine și el era o frumoasă relație de prietenie, o amiciție foarte frumoasă”, a continuat Daniela.
Prietenia celor doi s-a transformat însă mai tîrziu în ceva mult mai serios. Amîndoi suferiseră din dragoste, poate și de aceea au reușit să se lipească unul de celălalt. Daniela nu mai avea încredere în bărbați, pentru că cineva din Bacău o făcuse să sufere foarte mult, iar italianul fusese părăsit de prietena lui. Lucrurile întrei ei au început să se lege, după ce Tînăra a învățat cîteva cuvinte și expresii în limba italiană. Așa au ajuns să comunice foarte mult, să iasă împreună. După un timp au hotărît să locuiască împreună. Au zugrăvit casa, au cumpărat mobilă. Toate le-au făcut împreună. Pentru a-i demonstra că o iubește, Antonio i-a rugat pe prietenii lui români să-l învețe cuvinte în română. Cînd ajungea acasă, Antonio o ruga pe Daniela să-i gătească sarmale, care au devenit mîncarea lui preferată, și tocăniță.
După ce au început să locuiască împreună, Antonio i-a cerut Danielei să se lase de serviciu, dar ea a preferat să lucreze, să nu fie întreținută de altcineva. „Pentru că nu reușeam să comunicăm prin vorbe, mă uitam în ochii Danielei și-i citeam din priviri ce simte și ce vrea. Amîndoi am înțeles că poți iubi un om după felul de a privi”, crede Antonio. Daniela a apreciat la partenerul ei precizia și bunătatea sufletească. „Am simțit că este foarte serios și hotărît. Este foarte înțelegător și bun. A fost alături de mine în momentele cele mai grele, cînd plîngeam pentru că nu reușeam să mă adaptez în Italia. Mi-a dat puterea de a o lua de la capăt, a fost primul bărbat care m-a făcut să zîmbesc și să am din nou încredere în mine”, ne-a spus, emoționată, Daniela.
Daniela s-a integrat rapid în familia Massaro. Părinții băiatului au îndrăgit-o din prima clipă, pentru felul ei simplu de a fi, dar și datorită prăjiturilor de casă pe care le prepara. În august, cei doi au venit în țară, în concediu. Au fost la Durău, la Lacul Roșu. La Poiana Teiului, Antonio a făcut pasul decisiv și a cerut-o de soție. „Eram împreună cu părinții mei. El le-a cerut lor acceptul și am stabilit ca logodna să o sărbătorim aici, iar nunta să o organizăm în Italia, deoarece părinții lui își doreau foarte mult acest lucru. Cînd mi-a oferit inelul, m-am simit din nou ca la 18 ani. Plină de emoții am spus „DA”. Am programat nunta în octombrie și ne-am făcut deja toate cumpărăturile”, mai povestește Daniela.
Imediat după acel moment, tinerii s-au hotărît să se întoarcă la Roma. Atunci au apărut între ei primele divergențe. „Din țară am plecat fericiți. Ajunși în Austria, am aflat că eu am interdicție pentru spațiul Comunității Europene, pentru că întîrziasem cu patru zile peste perioada de valabilitate a vizei și, în plus, italienii descoperiseră că muncisem la negru. Vameșii austrieci i-au spus lui Antonio că el poate trece fără nici o problemă, iar mie mi-au cerut să părăsesc Austria. Am început să plîng, iar Antonio a hotărît să trecem prin Slovenia. La vama italiană a fost aceeași problemă. El a trecut, eu am rămas singură în Slovenia, pe o bancă. La puțin timp s-a întors, m-a luat în brațe și a încercat să mă liniștească. Ne-am dus la aeroport ca să mă întorc în România, dar nu erau curse spre București. Stăteam în parcare și plîngeam amîndoi.
Atunci am făcut un legămînt, că ne vom aștepta cinci ani, cît dura interdicția mea, apoi m-am întors cu trenul. Antonio mă suna zilnic și încercam să găsim soluții. Peste două săptămîni a venit la mine și am hotărît să ne căsătorim aici. După căsătorie va trebui să merg la Consulat, să-mi fac alt pașaport și sper ca în trei luni să pot să-l urmez la Roma”, ne-a explicat Daniela ce necazurile le-au umbrit dragostea. Cei doi intenționează să se stabilească în Italia, dar nu exclud și posibilitatea de a rămîne în România. Tinerii au rămas impresionați de o casă la Durău pe care s-au hotărît să o cumpere în primăvară. În cazul în care vor rămîne în țară, cei doi tineri visează să-și facă propria lor afacere, o pizzerie. (Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns