Pomenirea Sfintelor Mucenițe Pistis, Elpis și Agapi și a maicii lor, Sofia
Aceste Sfinte Mucenițe au trăit pe vremea împăratului Adrian. Erau fiicele unei văduve sărace, Sofia. Pistis era o tînără de doar 12 ani, Elpis avea 10 ani, iar Agapi 9 ani. Toate purtau numele celor mai de seamă bunătăți evanghelice, adică: Credința (Pistis), Nădejdea (Elpis) și Dragostea (Agapi), mărturisind, în acest fel, atît credința lor în Hristos, cît și rînduiala lor în viața de zi cu zi. Au crescut în rugăciune și în fapte bune. Cînd s-a aflat că sînt creștine, au fost chemate în fața împăratului să-și mărturisească credința. Pe drum, mama lor le-a povățuit să nu se lepede de Hristos, chiar cu prețul vieții lor.
Prima judecată a fost Pistis, care nu s-a lepădat de credință, fapt pentru care păgînii au bătut-o cu toiege și i-au tăiat sînii, dar în loc de sînge a curs lapte. După aceea, au întins-o pe un grătar ars în foc. N-a pățit nimic, iar de furie i s-a tăiat capul. A venit la rînd sora ei, Elpis, care și ea și-a mărturisit credința în Hristos. A fost supusă la numeroase chinuri. În final, a fost băgată într-o căldare cu smoală topită, de unde, ca prin minune, a scăpat neatinsă. A primit și ea, în cele din urmă, moartea prin sabie. Ultima judecată a fost Agapi, care a fost spînzurată cu capul în jos. A primit nepăsătoare și alte chinuri. Pentru că nu s-a lepădat de Hristos, păgînii i-au tăiat și ei capul. Maica lor, Sofia, a plîns trei zile pe mormîntul lor și, în cele din urmă, a murit de supărare.
Sinaxar romano – catolic
Pomenirea Sfîntului Robert Bellarmin
Robert Bellarmin s-a născut în anul 1542, la Montepulciano, lîngă Toscana, unde tatăl său era magistrat. La 18 ani a intrat în Societatea lui Iisus și a studiat Teologia la Padova și Louvain. În anul 1576, a ajuns primul titular al catedrei „De conversiis”, avînd misiunea grea de a-i pregăti pe studenți la „controversele”, în legătură cu învățătura, istoria și organizarea Bisericii Catolice, pe atunci atacată vehement de teologii protestanți. Pentru calitățile și activitatea sa, în anul 1599, a fost numit cardinal și arhiepiscop de Capua, unde a rămas pînă la moartea papei Clement al VIII-lea, cînd s-a reîntors la Roma. Ca teolog oficial al Bisericii, Robert Bellarmin a exercitat o mare influență în toate sectoarele vieții bisericești. Era admirat și iubit de toți pentru știința și bunătatea lui, dar și pentru viața pe care o ducea. A scris multe lucrări de exegeză, pastorală și ascetică. A murit la Roma, pe 17 septembrie 1621, și, nu după mult timp, s-a introdus procesul de canonizare, proces ce a durat aproape trei secole. Într-un singur an, în 1930, papa Pius al XI-lea i-a conferit titlul de fericit, de sfînt și de Învățător al Bisericii. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns