SINAXAR Sîmbătă, 12 octombrie

Pomenirea Sfinților Mucenici Prov, Tarah și Andronic (sec. IV)

Sfinții Mucenici Prov, Tarah și Andronic au trăit pe vremea împăratului Dioclețian. Tarah era un ostaș destuld e înaintat în vîrstă. Prov era din Tracia, iar Andronic din cetatea Efesului. Ei au descoperiți în cetatea Pompeiapole că sînt creștini și au fost aduși înaintea dregătorului Flavian pentru judecată. Pentru că au mărturisit credința lor în Domnul Iisus Hristos, toți trei au fost schingiuți. Au fost bătuți cu pietre și vergi peste gură și pîntece, iar pieptul le-a fost împuns cu țepușe înroșite în foc. În ciuda tuturor chinurilor, ei au stăruit și mai mult în credința lor pentru Hristos. Motiv pentru care au fost supuși la chinuri și mai grele: i-au tăvălit pe cărbuni aprinși, au fost spînzurați cu capul în jos și înăbușiți cu un fum. Pe nări li s-au turnat oțet cu sare și muștar, le-au fost tăiate buzele, limba și urechile, le-au despicat capul de piele. Și aceste chinuri s-au dovedit zadarnice, deoarece Sfinții au rămas neclintiți în sfînta lor credință.

Apoi au fost aruncați toți trei la fiare, însă acestea nu s-au atins de trupurile lor însîngerate. În cele din urmă, au fost tăiați cu sabia.

Duminică, 13 octombrie

Pomenirea Sfinților Mucenici Carp, Papil, Agatodor și Agatonica (sec. III)

Acești Sfinți Mucenici au trăit pe vremea împăratului Decius și a lui Valerian, conducătorul Asiei. Pentru tăria credinței lor și pentru viața lor curată, Sfîntul Carp a ajuns episcop la Tiatira, iar Sfîntul Papil era diaconul său, cu har tămăduitor. Împreună au răspîndit cu mult zel dreapta credință și au mîngîiat poporul în suferințele sale. Au fost pîrîți împăratului că ei nu se închină zeilor și că-i îndeamnă și pe alții să se lepede de idoli. Împăratul l-a trimis atunci pe Valerian, sfetnicul său și mare prigonitor al creștinilor, în părțile Asiei, iar acesta le-a poruncit ostașilor ca Sfinții Carp și Papil să fie prinși și aduși înaintea sa, la Tiatira.

Pentru că au mărturisit în fața tuturor că ei cred în Hristos, cei doi au fost chinuiți. I-au legat de cai iuți și i-au dus în goană, mai mult tîrîndu-i, de la Tiatira la Pergam, orașul lor de naștere. Acolo au fost bătuți cu toiege cu spini și trupurile lor au fost arse cu făclii. Apoi au fost spînzurați pe lemn. Sfîntul Carp a zîmbit și, în timp ce era chinuit, a spus că „am văzut slava Dumnezeului meu și m-am bucurat”.

I-au tăvălit peste spini și i-au dat să-i mănînce fiarele, de unde au scăpat nevătămați. Drept urmare, au fost arși. Pe cînd se înfierbînta cuptorul, s-a ivit și Agatonica, sora lui Papil diaconul, care a mărturisit și ea credința apostolilor. La porunca lui Valerian, toți trei au fost aruncați în cuptorul încins. Pentru că palele de foc nu i-au atins, li s-au tăiat capetele cu sabia. (C. Gh.)