REPORTER ÎN PIAȚĂ

„Domnule, spune insul înalt și bine făcut, ăștia ne dau un adevărat atac la buzunare. Uite, anul trecut pe vremea asta, mi-am cumpărat zece kile de morcov cu 4.000 lei kilu’. Anul ăsta, ăștia cer 15.000 pe kil. Unde o s-ajungem în ritmul ăsta, domnule? Și, cînd i-am zis asta unui producător de morcov, ce crezi că mi-a răspuns? Păi, pensia matale n-a crescut de-atîtea ori? Asta-i să nu știi pe ce lume trăiești și să te gîndești numai la tine!” Insul în cauză discută cu un amic. Aici, în colțul ăsta de piață, o să vezi, zilnic, spre orele prînzului, grupul acesta, statornic, aș zice, sînt pensionarii și, ca să treacă vremea mai repede, se întîlnesc și fac… politică. Bărbatul înalt și bine făcut se distanțează, prin aceste calități fizice, de restul celor din jurul lui, ceilalți fiind mult mai scurți și bicisnici. „Da, ăsta-i adevărul, zice cel căruia i se adresase omul nostru, ăștia ne dau atacul la buzunare. Nimeni nu-i întreabă de ce pun prețurile astea așa mari, uite, spuneai de morcovi, da’ să vezi țelina, fără 20-25 de mii n-o dau, da’ să vezi murăturile, da’ să vezi fructele…Dacă acu’ îs așa de piperate, ce-o să fie în toiul iernii, prin ianuarie sau februarie?”. Așa discută bătrînii care-și găsesc de cuviință să piardă timpul prin piață, degetul lor arătător se îndreaptă spre „ăștia”, iar „ăștia” sînt, în general, cei ce produc legumele și fructele, pe unii îi știu din multele mele documentări gazetărești prin Dieneț- Pîncești, prin grădinile din Letea Veche sau livezile din Itești. Țăranul – mă refer la cel care produce și-și aduce marfa la tîrg s-o vîndă, nu la cei care mimează profesia de agricultor – are și el marile lui probleme. Micul producător vinde, cîteodată, nu ce-i prisosește, ci ia copilor de la gură, ca să facă un ban pentru o haină sau o pereche de ghete. Așa că „ăștia” nu că n-ar mai putea de fericiți ce sînt, ci, din contra. (Eugen Verman)