• își dorește handbalistul Marius Bondar, căpitanul echipei de hadbal a CSȘ Bacău
Marius Bondar este unul dintre jucătorii din noul val, de mare talent, dovadă că la cei doar 16 ani ai săi este component de bază al lotului național de juniori în care majoritatea colegilor săi au 18 ani. Inițierea într-ale handbalului a început în clasa a treia, avîndu-i ca prim antrenori pe Ion Gheorghe și pe mama sa Lenuța Bondar, fostă handbalistă. De altfel, tatăl său Adrian, acum antrenor secund la Știința, este de asemenea un fost cunoscut handbalist. Sportul de performanță la început însă sub îndrumarea actualului său antrenor, Marcel Păunică, iar acum evoluează pe post de inter dreapta sau de extremă la echipa de juniori II a CSȘ Bacău. Are în palmares o medalie de bronz la Campionatul Național de juniori III și una de aur la Campionatul Național Școlar. În plus, se descurcă excelent și la școală. Elev în clasa a X-a la Liceul Sportiv, Marius a luat premiul I de opt ori, iar anul acesta premiul al doilea.
– De unde această pasiune pentru handbal?
– La ascendența pe care o am în familie era și normal să îmbrățișez acest sport pe care îl îndrăgesc încă din perioada preșcolară. În plus, atît tata cît și mama au ținut să o apuc pe acest drum.
– Ești căpitanul echipei masculine băcăuane de juniori II. Care crezi că sînt șansele formației tale în această ediție de campionat în ce privește un rezultat bun, așa cum s-a întîmplat în cîteva rînduri și în deceniul trecut?
– Toți colegii mei de echipă au valoare ridicată și formăm o familie, cu adevărat sudată. Astfel, este normal să ne gîndim la titlul de campioni și ne dorim cu toții acest lucru. Pînă atunci însă mai este de lucru, mai ales că mai sînt de disputat încă trei turnee de sală în grupă, dar nu cred că vom avea probleme, inclusiv la turneul semifinal din martie 2003.
– Vă este frică de vreo echipă, în tentativa voastră de a deveni campioni?
– Din cîte știu, cred că singurii care ne pot pune probleme sînt cei de la Timișoara, cu care ne vom întîlni, probabil, în iunie 2003, cu ocazia turneului final.
– Ai vreun model în handbal?
– Da, suedezul Stephan Lovgren, component al campioanei Germaniei, THV Kiel. În opinia mea, este cel mai bun jucător din lume. Din țară îmi place foarte mult Gabriel Armanu (n.r., fost căpitan al Științei Bacău, acum component al campioanei țării, Fibrexnylon Săvinești). Dintre cei din garda veche, pe care i-am prins în activitate, îl stimez pe Cristian Zaharia, actualul antrenor al „naționalei” Statelor Unite ale Americii.
– Ce-ți dorești cel mai mult de la sportul pe care îl practici?
– În primul rînd vreau să mă țin de treabă pentru ca în momentul depășirii vîrstei junioratului să pot evolua la o echipă de primă ligă. Cel mai mult însă îmi doresc să ajung handbalist în Bundesliga.
– Ai și alte preocupări favorite în afară de handbal?
– Sînt pasionat de internet pe care caut mereu site-uri de handbal dar și jocuri. Urmăresc însă cu mare plăcere și alte sporturi, mai ales fotbalul și tenisul de cîmp.
– Fiind premiant în fiecare an, este de anticipat că ai și obiecte preferate.
– Cel mai mult îmi plac cursurile de la limba română, de engleză și biologie, iar profesorul la care țin cel mai mult este doamna Bibire, cea care mi-a insuflat dragostea pentru limba și literatura română.
– În fine, legat de lotul național ce noutăți ai?
– Deocamdată că pe 17 noiembrie trebuie să fiu la Călărași pentru a răspunde convocării celor doi antrenori, Brînduși și Coman. (a consemnat Marius AMBROZIE)
Lasă un răspuns