Tensiunea dintre CNSAS și SRI continuă să facă victime în aproape toate straturile societății, atît în zona politicului, cît și în cea legată de creație și spiritualitate. Departe (oarecum), de ochii cititorilor din Bacău, o parte dintre cei mai talentați scriitori bacauani s-au răfuit în revista „Bucovina literară”, confuzionînd imaginea de creatori, ca și pe cea de integritate comportamentală a unor oameni care s-au bucurat și se bucură, încă, de o neștirbită reputație.
Pastrînd stilul de o „discretă” transparență al autorilor polemicii, scriitori ca OG, GB, CC, VS, PC, SA, etc. au fost judecați nu după valoarea operelor create, ci după ticuri, atitudini conjucturale, hobiuri și chiar gesturi întîmplătoare. Peste toate acestea, însă, a planat suspiciunea. Dacă unul sau altul a plecat în străinătate, dacă cumva cineva a ajuns redactor-șef la o revistă de cultură sau într-o altă funcție importantă a fost neapărat „securist”, colaboraționist sau poate simplu turnător la odioasa securitate. Pîna într-atît s-au amestecat și s-au tulburat apele, încît cu greu le-ar mai putea limpezi cineva. Și chiar dacă, să zicem, le-ar limpezi, cine ar mai fi dispus să se lase convins de această ipotetică limpezire. Nu credem fiecare (în astfel de împrejurări), că știm noi mai bine cum stau lucrurile? Adică cu totul altfel decît te convinge lectura cărților sau articolelor publicate de acești scriitori.
Dacă din zona spirituală patronează suspiciunea, nu-i de mirare că aceasta s-a întins în toată societatea. E vreun privatizat în țară care să fi dat „lovitura” și să nu fie suspectat că, de fapt, a început cu banii Securității? Altfel, de unde ar fi avut el bani pentru afaceri de mare anvergură, cine să-i fi pus la dispoziție spații industriale sau comerciale? Dacă nu era „securist”, tot muritor de foame ramînea, cu toata privatizarea lui. Nu știe fiecare dintre noi ce urmărește un redactor șef sau altul, o editură, un trust de presă sau o asociație culturală? Ei cum s-au privatizat? Nu sînt și ei legați într-un fel sau altul de „securitate”? Sau măcar de putere?
Disputa aprinsă dintre CNSAS și SRI nu rămîne fără rezonanță și fără urmări, atît timp cît dosarele securității stau sub cheie, iar accesul la ele semiinterzis. Ceea ce enerveaza mai mult și întinde suspiciunea ca pe o pecingine, este refuzul de a publica lista cu ofițerii care au făcut cu adevărat poliție politică, ca și a slujitorilor acestora. De aici izvorăște și imaginea blamantă că ne-am ticăloșit cu toții și nu mai știm cine este și cine nu de bună credință, cine accede la putere fără pata infamantă de „securist” și cine nu.
Multe Ie-a fost dat să îndure poporului român și din multe a scăpat pîna la urma. De crucea suspiciunii nu va scăpa, însă, prea curînd. Pentru că, ne place sau nu, acestă cruce a suspiciunii o purtăm cu toții oriunde ne-am afla. Din păcate, noi nu sîntem nemți, ca să-i putem nominaliza pe cei ce au facut poliție politică, cum s-a întîmplat cu STASI (poliția politică din fosta RDG), fiindca ei, nemții, au avut în spate un RFG, care nu s-a arătat dispus să facă concesii, ceea ce nu-i cazul nostru cu un Ristea Priboi în staful puterii. Rezistența opusă accesului la arhivele securității deținute de SRI și bătălia declanșată de CNSAS este, din păcate, tratată ca o chestiune personală a unui Mircea Dinescu, Andrei Pleșu sau Horia Roman Patapievici și nu ca măsură pentru a vindeca plaga socială a suspiciunii. Oricît nu s-ar spune sau sugera că dracul nu-i chiar atît de negru, noi tot rămînem cu convingerea că da, nu-i așa de negru, numai dacă nu cumva îi ești complice. (Vasile PRUTEANU)
Lasă un răspuns