Un fost economist adună calendare din toate timpurile

Fănică Urloiu este economist. De fapt, a fost toată viața un economist, acum fiind ușor trecut de pragul pensionării. Un om ca oricare altul, a cărui viața s-a desfășurat conform tiparelor moștenite și înrădăcinate în orașe industrializate. Adică o viață care începe la primele ore ale dimineții, cu prezența obligatorie la locul de muncă, cu numeroase calcule și date, așa cum este firesc în activitatea unui economist, și o seară petrecută acasă, lîngă familie. Nimic anormal sau ciudat. În acest ritm, Fănică Urloiu ar fi rămas asemeni majorității celorlați băcăuani. Din fericire pentru el, lucrurile s-au mai schimbat în urmă cu 17 ani, cînd i-a trăznit prin cap o idee: să-și găsească un hobby. „Era prin 1985 cînd am început să mă gîndesc la un hobby. Viața era cum era și, brusc, mi-a venit în cap ideea că am să mă apuc de colecționat calendare. Deja aveam cîteva în casă, strînse cu diverse prilejuri, împreună cu soția, și mi-am zis că ar fi ceva interesant, ne-a spus Fănică Urloiu. Așa se face că, din acel an am căutat să adun cît mai multe calendare, indiferent de tematici: vreme trece, vreme vine, conducători ai Statului Român, reproduceri de artă, icoane, flori, asigurări de stat, varietăți”. Și, încetul cu încetul, colecția lui Fănică Urloiu a atins impresionanta cifră de 3.000 de calendare. Însă, drumul parcurs pînă aici, nu a fost deloc unul ușor, mai ales că viața și oamenii sînt foarte circumspecți cînd vine vorba de pasionați. „Pentru a aduna această colecție a trebuit să plătesc un tribut de demnitate, ne-a mărturisit colecționarul. Vă dați seama, un om cu părul alb, cum sînt eu, se duce la o anumită persoană, care posedă un calendar mai deosebit, neinclus în colecție, și o roagă să i-l dea fie și contra cost. De cele mai multe ori, oamenii se uită mirați la mine și mă privesc cu coada ochiului. Unii mi-au și spus că fac parte dintre oamenii ciudați. Însă un hobby necesită, cum am mai spus, și un tribut de demnitate, crede Fănică Urloiu”. Fără a se lăsa doborît de atitudinea celor din jur, el și-a continuat drumul de colecționar. Iar acum are suficiente motive pentru a se simți mîndru. „Cele mai vechi calendare datează din perioada primului război mondial. Însă am cîteva deosebite din anii 1939-1940, ni se destăinuie el. Sînt foarte interesante, mai ales că este vorba de reclame pentru parfumuri franțuzești”. Rugat să-și amintească cam ce esențe volatile impresionau românii în acei ani, Fănică Urloiu se scuză cîteva momente, cotrobăiește printre calendare și, apoi, rostește convingător: „Mascarade. Da. Ăsta e numele, sînt parfumuri franțuzești, cu reclama realizate în România”. O altă mîndrie a lui sînt calendarele cronologice ce acoperă patruzeci de ani. „Am și o colecție de calendare, cronologie 1962-2002”, a afirmat el, revenind asupra ideii de hobby. „E greu de colectat calendare”. Întrebat care dintre calendarele colecției i se par cele mai frumoase, el a răspuns fără ezitare: „Sînt foarte frumoase cele cu icoane. Însă mai am un calendar, de origine elvețiană, de prin 1980, care reproduce un goblen. E superb”.

Bucuria că pasiunea lui nu este nici întîmplătoare și nici o pierdere de timp, ci reprezintă un domeniu cercetat, i-a fost confirmată și de specialiști. „Mi s-a spus că ceea ce fac eu se numește calendofilie. Un termen despre care nu știam mai nimic, ne-a declarat el. Prin această colecție doresc să aduc o contribuție în a prezenta „martori concreți” ai existenței laturii trecute a timpului”, a explicat Fănică Urloiu. O latură trecută, pe care a avut ocazia să o expună și publicului larg, în cîteva expoziții. „La Bistrița Năsăud, mi s-au oferit pentru calendare șapte panouri”, și-a amintit el, adunînd la loc colecția, tulburată nițel de prezența reporterilor, sosiți să-l vadă pe cel mai cunoscut calendofil băcăuan. (Constantin GHERASIM)