Exemplu de calcul privind impozitul pe teren situat în extravilan, în cazul unei persoane fizice sau juridice care deține în proprietate o suprafață de teren de 472 de metri pătrați (mp), din care suprafața construită la sol a clădirilor este de 129 mp. Terenul este situat într-un sat reședință de comună, corespunzător rangului IV de localități, în categoria de folosință „livezi”, zona I. Impozitul pe terenul situat în extravilanul localității, datorat pentru anul 2003, se determină dupa cum urmează:
a) se stabilește suprafața de teren supusă impozitului, scăzîndu-se din suprafața deținută în proprietate suprafața construită la sol a clădirilor, respectiv: 472 mp -129 mp # 343 mp;
b) se calculează impozitul pe terenul situat în extravilan, înmulțindu-se suprafața stabilită la lit. a) cu nivelul impozitului pe teren corespunzător categoriei de folosință „livezi”, menționat în Tabelul 2, zona I, precum și cu coeficientul de corecție menționat pentru localitățile de rangul IV, respectiv: 343 mp x 30 lei/mp x 1,10 # 11.319 lei/an.
Prin aplicarea prevederilor din Ordonanță rezultă impozitul pe teren rotunjit, datorat pentru anul 2003, în sumă de 11.300 lei.
Detalierea tipurilor de teren poate fi vizualizată în Tabelul 1.
Trotuarele, aleile de orice fel, digurile, terenurile de sport, puțurile, fosele betonate, podurile, bazinele, platformele betonate, căile de rulare, rețelele de canalizare, împrejmuirile, precum și orice alte construcții asemănătoare nu sînt de natura clădirilor (pentru care nu se plătește impozit). Pentru suprafețele ocupate de acestea se datorează impozit pe teren. În cazul în care terenul este concesionat sau închiriat, datorarea redevenței sau a chiriei stabilite conform prevederilor legale nu scutește de plata impozitului pe teren.
Încadrarea terenurilor pe zone și pe categorii de folosință trebuie făcută de către consiliile locale, în funcție de poziția terenurilor față de centrul localității, de rețelele edilitare, precum și de alte elemente specifice fiecărei unități administrativ-teritoriale, conform documentațiilor de amenajare a teritoriului și de urbanism, registrelor agricole, evidențelor specifice cadastrului imobiliar-edilitar sau altor evidențe agricole ori cadastrale.
Legislația mai prevede că, în cazul localităților cărora elementele specifice permit delimitarea a mai puțin de patru zone, consiliile locale pot face încadrarea terenurilor în funcție de numărul acestora. Pentru terenurile dobîndite în cursul anului, indiferent sub ce formă, impozitul pe teren se datorează de la data de întîi a lunii următoare celei în care acestea au fost luate în posesie, proporțional cu perioada rămasă pînă la sfîrșitul anului fiscal. Această dispoziție a actului normativ se aplică și în cazul terenurilor a căror încadrare se modifica în cursul anului fiscal.
Dacă în timpul anului se modifică rangul localităților urbane și rurale, impozitul pe teren datorat se modifică potrivit noii încadrări, de la data de 1 ianuarie a anului următor, deoarece modificarea îi privește pe toți contribuabilii dintr-o unitate administrativ-teritorială. În această situație, impozitul pe teren se determină din oficiu fără ca proprietarii să mai depună o nouă declarație de impunere. Chiar și așa, autoritățile locale trebuie să ducă la cunoștința contribuabililor modificarea rangului localității.
Lasă un răspuns