Direcția Silvică Bacău a cumpărat de la proprietari 150 de hectare de pădure
• în prima zi de negocieri, silvicultorii au cheltuit aproape cinci miliarde de lei pe pădurile cumpărate de la proaspeții proprietari • negocierile s-au desfășurat exact ca la piață: unii au cedat prea ușor, alții n-au lăsat nici un leu • cea mai mare sumă obținută în urma tranzacțiilor de ieri a fost de 728 de milioane de lei, de către o femeie care locuiește în Germania
Holurile Direcției Silvice Bacău s-au umplut ieri dis-de-dimineață de lume care, în alte condiții, nu prea are ce căuta pe la această instituție. Proprietarii de păduri care au dorit să vîndă terenurile împădurite înapoi la stat au fost chemați la întîlnirea cu membrii Comisiei de negocieri. Ușor agitați și puși în fața unui fapt inedit, toți cei implicați în negociere au început ziua cu tatonări. De o parte, proprietarii de păduri cu hîrtiile în mîinil, de cealaltă, silvicultorii, cel puțin în aparență mai siguri pe ei, mascați de vrafurile de dosare în care au avut tot felul de schițe, hărți și date despre parcelele de păsure care urmează să fie puse în discuție. „Am venit cu un tren de noapte din București și deja mi s-a făcut foame. Nici pe scaun nu pot să mai stau. Oare nu încep mai repede?”, întreabă omul, fără a aștepta răspuns. În curte, o femeie brunetă vorbește nemțește la telefon de o bună bucată de vreme, apoi intră și se așează pe un scaun. După cîteva momente, intră primul client în sala de negocieri. În urmă s-a lăsat deja o liniște aproape mormîntală. „Acuma-i acum! De cum încep tratativele cu ea, așa vor continua și cu ceilalți”, se arată cunoscător un bărbat, pus repede la punct de ceilalți. „Mai taci dom’le, din gură! Dacă o să vrea să-i dea un milion de lei pe hectar și ea acceptă?”, întreabă repezită o femeie. „N-ai decît să nu le dai pădurea că doar nu te obligă nimeni”, i-o întoarce iritat bărbatul.
Între timp în sală, bătrîna, aproape că terminase negocierea. „Batem palma?”, întrerabă unul dintre membrii comisiei. „Batem”, spune răsuflînd ușurată femeia, în timp ce se chinuia să-și găsească buletinul în geantă. După ce îi sînt înregistrate datele și semnează procesul verbal de negociere, membrii comisiei răsuflă și ei din greu. Se uită unii la alții, întrebători, încă nesiguri dacă au procedat bine. „Este o noutate și pentru noi. Nici nu vrem să ne batem joc de oameni, dar nici nu vrem să fin trași în piept. Încercăm să facem negocieri cinstite cu proprietarii”, spune inginerul șef Gheorghe Brăiescu, șeful Comisiei de negociere.
În încăpere își face apariția femeia brunetă, care vorbea în limba germană la telefon. Mai tînără și mai decisă decît cea dinaintea ei, ea spune din start că nu are de gînd să cedeze prea mult față de cît și-a propus să ceară. „Am și o suprafață mare de teren, 18 hectare, pădurea este de calitate și nu vreau nici să sar calul, cum am auzit că au cerut alții, dar nici să vă dau atîta amar de pădure degeaba”, i-a avertizat femeia de la început. Galanți, bărbații au încercat s-o determine, mai cu un compliment, mai cu o glumă, să mai lase din prețul cerut inițial, dar nu prea au avut șanse de reușită. Pînă la urma, tranzacția încheiată s-a dovedit a fi și cea mai mare din ziua de ieri: cu puțin peste 40 de milioane de lei pe hectar. Adică aproape 800 de milioane de lei. După încheierea trativelor cu doamna din Comunitatea Europeană, membrii comisiei au simțit cu toții brusc, nevoia să bea apă. Nu-i de ici de colo să dai atîta amar de bani din visteria statului!
Pe hol, oamenii au început să comenteze tranzacția, fiecare în felul lui: „A lăsat prea mult. Fără 60 de milioane de lei pe hectar nici nu trebuia să se gîndească să iasă pe ușă. Ce? Cerea de mîncare? Cum a stat și-a păzit-o pînă acum de hoți nu putea s-o mai țină și de acum încolo?”, a spus hotărît un bărbat. „E, că parcă dumneata cînd o să intri acolo o să mai fii tot așa de cocoș cum te arăți aici. Parcă văd cum o să ți se înmoaie creasta”, aruncă într-o doară o femeie. Rînd pe rînd, oamenii au intrat și și-au susținut prețul ceurt pe un hectar de pădure așa cum s-a priceput mai bine. Unii au cedat prea repede, alții nu au cedat deloc și au plecat fără să vîndă. „Ce?, Nu-i deajuns că ne-au stăpînit-o gratis atîta amar de ani? Eu am avut pădure de 50 de ani cînd a luat-o statul. Și acuma mi-au dat înapoi arboret, pentru că au făcut tăieri acolo. Nu sînt eu prost să accept să-mi plătească mai nimic pentru pădure, cînd ei au făcut bani buni din exploatarea ei. Mi-e greu că nu sînt din localitate și trebuie să-i asigur paza, dar mai bine închei constract de pază cu ei și o să o vînd cînd consider eu și cînd voi obține prețul cerut”, ne-a spus un bărbat care a venit cu soția și una dintre surorile sale. De la femeie am aflat că nu vor să-și vîndă pădurea fără 250 de milioane de lei pe hectar. „Nu o las eu cu 30 de milioane de lei. am cumpărat acum opt ani un hectar de teren arabil cu 35 de milioane de lei, și acum să o dau cu prețul unui frigider mai fățos?”, ne-a spus bărbatul ieșind pe ușă.
Negocierile s-au terminat după aproape șapte ore de discuții. Comisia de negocieri a închiat procese verbale pentru achiziționarea a 150 de hectare de pădure, pentru care trebuie să plătească 4,8 miliarde de lei. Conform primelor statistici, prețul mediu de cumpărare al unui hectar de pădure a fost de 31 de milioane de lei. Fondul total, pus la dispoziția Direcției Silvice Bacău pentru achiziționarea de păduri, este de 15 miliarde de lei. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns