• pînă la 1 martie, microîntreprinderile trebuie să-și depună situațiile financiare • disponibilitățile bănești existente în valută la 31 decembrie 2002 se înregistreaza în contabilitate la cursul BNR valabil în acea zi
Pentru încheierea în mod corespunzător a exercițiului financiar pe anul 2002 de către persoanele juridice, firmele trebuie să aplice Ordinul Ministerului Finanțelor Publice (MFP) nr.1784/2002. Prevederile acestuia trebuie respectate de societăți comerciale, societăți/companii naționale, regii autonome, societăți cooperatiste și de celelalte persoane juridice cu scop lucrativ, inclusiv subunități cu sediul în România, ce aparțin unor persoane juridice cu sediul în străinătate, indiferent de forma de proprietate.
Firmele fără contabili trebuie să angajeze specialiști autorizați
Maricel Radu, purtător de cuvînt al Direcției Generale a Finanțelor Publice (DGFP) Bacău, precizează că, potrivit prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, persoanele juridice „au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea în conformitate cu reglementările legale în domeniu și să întocmească situații financiare anuale”. De asemenea, administratorii, fondatorii, directorii sau alți reprezentanți legali ai persoanelor juridice trebuie să urmărească întocmirea corectă și depunerea în termen a situațiilor financiare anuale. Aceste evidențe ale persoanelor juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene (CEE) și cu Standardele Internaționale de Contabilitate (SIC), aprobate prin Ordinul ministrului finantelor publice nr. 94/2001, vor fi auditate de auditori financiari, persoane fizice sau juridice autorizate.
Agenții economici care nu aplică Reglementările contabile aprobate prin Ordinul 94/2001 nu au obligații legale privind auditarea situațiilor financiare anuale. Maricel Radu precizează că, potrivit Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, bilanțul și contul de profit și pierdere ale acestora sînt verificate de cenzori, acolo unde se prevede existența acestora. „Persoanele juridice la care contabilitatea nu este organizată în compartimente distincte și care nu au personal calificat ori contracte de prestări de servicii în domeniul contabilității, încheiate cu persoane fizice sau juridice autorizate, cu un nivel al cifrei de afaceri de peste trei miliarde de lei, au obligația să încheie contracte pentru întocmirea situațiilor financiare anuale numai cu persoane fizice sau juridice calificate și autorizate”, reamintește Radu.
În conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, un exemplar al situațiilor financiare anuale se depune la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice, după cum urmează:
• în termen de 120 de zile de la încheierea exercițiului financiar, de persoanele juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu SIC, aprobate prin Ordinul 94/2001;
• în termen de 90 de zile de la încheierea exercițiului financiar, de persoanele juridice care întocmesc situații financiare anuale simplificate, armonizate cu directivele europene (inclusiv de către persoanele juridice care urmează să retrateze situațiile financiare anuale ale anului 2002 pînă la data de 30 noiembrie 2003);
• în termen de 60 de zile de la încheierea exercițiului financiar, de microîntreprinderi, precum și persoanele juridice care, de la constituire, nu au desfășurat activitate și depun o declaratie in acest sens.
Cîte un exemplar al acelorași situații, însoțit de raportul auditorilor financiari/cenzorilor și de procesul verbal al adunării generale a acționarilor sau asociaților trebuie trimis și la Oficiul Registrului Comerțului.
Maricel Radu spune că persoanele juridice care conduc contabilitatea cu ajutorul tehnicii de calcul, precum și toți cei interesați, pot procura de la DGFP discheta cu normele metodologice, formularistica necesară și programele de verificare, cu documentația de utilizare aferentă. „În această situație, la unitățile MFP se vor depune discheta și formularele situațiilor financiare listate, semnate și ștampilate”, precizează Radu.
Pentru diferențele de curs valutar, furnizorul este obligat să emită factură
Orice operațiune economică efectuată se consemnează într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobîndind astfel calitatea de document justificativ. Persoanele juridice au obligația să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ și pasiv, a celorlalte bunuri și valori aflate în gestiune și administrare cel puțin o dată pe an. Maricel Radu spune că, de regulă, „această operațiune se face la sfîrșitul anului, în vederea punerii de acord a datelor din contabilitate cu situația reală a patrimoniului”. Purtătorul de cuvînt al DGFP Bacău atrage atenția că „disponibilitățile bănești existente în valută la 31 decembrie 2002 se înregistrează în contabilitate la cursul de schimb al pieței valutare, comunicat de BNR pentru ziua respectivă”. Diferențele de curs valutar rezultate, favorabile sau nefavorabile, se înregistrează în conturile corespunzătoare de venituri sau cheltuieli financiare, după caz (ct. 765 sau 665). Dacă pentru lucrările executate, serviciile prestate și bunurile livrate, persoanele juridice stipulează în contractele încheiate decontarea în lei a prețului sau tarifului, cu plata avînd ca referință cursul unor valute din ziua achitării, pentru diferențele de preț furnizorul este obligat să emită factură.
Creanțele și datoriile în valută existente la 31 decembrie 2002 se reflectă în contabilitate la cursul de schimb comunicat de BNR pentru acea dată și se evidențiază în felul următor:
a) persoanele juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE și cu SIC, aprobate prin Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 94/2001, conform acestor reglementari.
b) în conturile 476, „Diferențe de conversie – activ”, respectiv 477, „Diferențe de conversie – pasiv”, de celelalte persoane juridice. Acestea constituie provizioane pentru pierderi din diferențe de curs valutar la nivelul sumelor înregistrate în contul 476, „Diferențe de conversie-activ”.
Maricel Radu informează că pentru asigurarea imaginii fidele a poziției financiare a unității, în cazul constatării unor deprecieri, acestea vor fi evidențiate prin constituirea de provizioane pentru depreciere, astfel încît să se reflecte situația reală existentă, indiferent de starea economică a persoanei juridice respective sau de tratamentul fiscal al acestora. Provizioanele pentru riscuri și cheltuieli se constituie la sfîrșitul exercițiului financiar. Reevaluarea activelor imobilizate trebuie făcută la valoarea justă, determinată pe baza unor evaluări efectuate de către evaluatori autorizați. Profitul contabil rămas după deducerea impozitului pe profit se repartizează astfel:
a) La societățile comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, în conformitate cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 64/2001;
b) La societățile comerciale cu capital privat, conform hotărîrii Adunării Generale a Acționarilor sau Asociaților.
Prevederi privind determinarea profitului impozabil
Închiderea anului fiscal se face cumulat de la începutul anului fiscal, luînd în calcul veniturile și cheltuielile înregistrate de la 1 ianuarie 2002 pînă la 31 decembrie 2002. Aici trebuie incluse și facilitățile fiscale calculate pînă la 30 iunie 2002. Sumele reprezentînd facilități fiscale de natura scutirilor și reducerilor de impozit pe profit, diferențele dintre cota de impozit de 6% și cea de 25% se repartizează la finele anului ca sursă proprie de finanțare, pînă la concurența profitului net. Veniturile și cheltuielile rezultate din evaluarea disponibilităților în valută, efectuată la sfîrșitul exercițiului financiar, sînt impozabile și, respectiv, cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil. Veniturile și cheltuielile rezultate din evaluarea creanțelor și datoriilor în valută, existente la 31 decembrie 2002, la persoanele juridice care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV- a CEE și cu SIC, sînt venituri impozabile și cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil. Provizioanele constituite din punct de vedere fiscal (cuprinse în declarația privind impozitul pe profit), pînă la 30 iunie 2002 pentru pierderea netă din diferențe de curs valutar, se anulează.
Cheltuielile privind amortizarea activelor corporale și necorporale sînt deductibile în limita prevederilor Legii nr. 15/1994 referitoare la această operațiune. În cazul cînd sînt înregistrate în cheltuielile cu amortizarea și valori reprezentînd deprecierea ireversibilă a imobilizărilor, acestea sînt nedeductibile la calculul profitului impozabil. Veniturile neimpozabile și cheltuielile aferente veniturilor neimpozabile, care afectează baza de calcul pentru determinarea fondului de rezervă și a cheltuielilor de protocol, sînt cele înregistrate de la 1 iulie 2002. Cheltuieli aferente veniturilor neimpozabile pot fi cele aferente unor activități în cadrul unor programe cu finanțare ale Uniunii Europene sau altor organisme similare. Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial, la determinarea impozitului pe profit se face ponderea veniturilor economice neimpozabile în total venituri din activități economice.
Deducerea suplimentară de amortizare de 20% se aplică pentru fiecare mijloc fix în parte, la toate mijloacele fixe achiziționate după 1 iulie 2002, destinate activității pentru care contribuabilii sînt autorizați. Această prevedere este valabilă numai în situația în care nu s-a optat pentru amortizarea accelerată. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns