ACCENTE Fenomenul satanist: un pericol social

Nu se poate ști cu exactitate ce a fost în mintea soldatului Flaviu Pop, cel care și-a împușcat mortal cei patru colegi cu care se afla în serviciu de gardă, punîndu-și, apoi, și el, capăt zilelor. Nu știm nici dacă moartea celor cinci militari poate fi pusă pe seama fenomenului satanist, fenomen ce culminează, de regulă, cu ritualuri ale morții care propagă ideea că în lumea de apoi îi așteaptă o serie de privilegii pe cei ce-și sacrifică viețile bîntuite de prea mult rău pe acest pămînt. Știm doar că acest fenomen, care revine în atenția opiniei publice, a cunoscut amploare abia după anii ’90 și tinde să se generalizeze în România. Debusolarea, teribilismul, consumul de droguri, tulburările de personalitate sînt trăsături caracteristice ale unor tineri care tind să adopte o astfel de atitudiune periculoasă atît pentru ei, cît și pentru societatea românească ce încearcă să-și consolideze firava-i democrație.

Din statistici, rezultă că și în țara noastră (oare ce rău nu a prins rădăcini la noi?!), numărul sectelor sataniste este în continuă creștere, acest fenomen devenind unul greu de controlat și foarte periculos și care deseori este doar un pretext pentru perversiuni prin intermediul experiențelor de orgii, de droguri și de violențe. Cu atît mai înfricoșătoare, cu cît aceste practici sataniste se manifestă prin diverse moduri.

Părintele satanismului s-a născut în Statele Unite ale Americii și a format încă din anul 1966 „Biserica lui Satan”, după care s-a proclamat preot suprem. Ideea a prins și, cum era de așteptat, a apărut și Biblia Satanică. Astfel, cultul s-a răspîndit mai întîi în statele nord-americane, iar apoi în toată lumea, producînd adevărate tragedii.

Biblia Satanică are o seamă de „porunci” care se ocupă în mod special de felul în care poate fi invocată și utilizată forța diavolului. O forță distrugătoare, ce inoculează în om virusul morții, avîndu-l ca imagine reprezentativă pe Diavol, cu al său Iad ce separă mintea de tot ceea ce poate să însemne bine, frumos, moral, de tot ceea ce trebuie să-i apropie pe oamenii de pe acest pămînt: iubirea.

O serie de ceremonii incluse frecvent în practicile magiei satanice, ca „ritualul sexual”, „ritualul compasiunii”, „ritualul distrugerii”, fac uz de sînge uman, de stupefiante și de violență extremă. In general, aceste secte sînt conduse de un guru care, în concurență cu alte grupări similare din alte centre sau zone, tinde să facă din orașul său o adevărată capitală a Satanei. Iar acțiunile lor se materializează prin profanarea de morminte, prin orgii sexuale ș.a.

De obicei, propaganda provocatoare și-o fac prin declarații explicite, fie subliminale, ei fiind adoratori ai sexului, drogurilor și violenței într-un adevărat lanț casnic, în localurile lor putîndu-se vedea afișate, fărtă pic de jenă, sloganuri ca de pildă „sex și pierzanie”.

Din paginile Internetului, ca și din relatările presei, distingem etapele parcurse de la apariția timidă la propagarea fenomenului satanist și pînă la dezvoltarea, la evoluția sa ascendentă, în special în perioada anilor 1995 – 1997, cînd au luat ființă grupări sataniste în 22 de județe ale țării, ca și în București. In perioada imediat următoare, respectiv 1997-1998, mai sînt constituite grupări de factură satanistă în alte 7 județe, iar activitatea, aflată în creștere alarmantă, prezenta aspecte de-a dreptul cutremurătoare: cimitire devastate, toate purtînd însemne sataniste, sinucideri și omucideri rituale și chiar promovarea unor doctrine politice care-l aveau în centru pe Adolf Hitler, considerat „cel mai tare satanist”. Ulterior, s-au luat o serie de măsuri de înăsprire a pedepselor privind traficul și consumul de droguri, fenomenul înregistrînd o diminuare a numărului de manifestări cu conținut satanic. Ceea ce nu înseamnă și dispariția lui. Tocmai de aceea copilul, tînărul de azi trebuie educat în spiritul responsabilității convingerilor, opiniilor și faptelor sale. Ca și în cel al credinței în Dumnezeu, cel care ne dă puterea de a alege, capacitatea de discernămînt, sentimentul de a fi buni, raționali și tăria de a ne apăra fericirea. (Romulus Dan BUSNEA)