Comandorul Ioan Oancea este unul dintre cei mai valoroși piloți pe care i-a avut armata română. Reglementările în vigoare îi obligă pe piloții de supersonice ca la vîrsta de 50 de ani să renunțe la zborul pe acest tip de aparate și, fie să se orienteze către un alt tip de aeronave, în speță elicopterele, fie să iasă la pensie. Conform tradiției, el ar fi trebuit să efectueze ieri ceea ce se numește „zborul omagial”, sau ultimul zbor pe avioanele supersonice. Din păcate, condițiile meterologice nu i-au permis decît să facă un tur de pistă omagial, fără să poată zbura.
După unele statistici neoficiale, pilotul băcăuan este singurul din țară care a zburat pe supersonice timp de 27 de ani. Performanța lui a fost recunoscută și de Statul Major General (SMG) al Forțelor Aeriene Române. Reprezentantul acestei instituții, comandorul Paneș Chirilă, a venit cu o diplomă de excelență din partea SMG prin care i se recunosc meritele de pilot și instructor de excepție.
Comandorul Ioan Oancea este dintr-o localitate din Dîmbovița și provine dintr-o familie de cinci frați. „Tatăl meu a fost miner, iar mama casnică. Fiind numeroși, și greutățile erau pe măsură, dar eu de mic a visat să devin aviator. Cu atît mai mult cu cît pe acolo trecea linia aeriană care făcea legătura între București și Ardeal și vedeam zilnic avioanele trecînd pe deasupra casei mele. Ajunsesem într-o vreme să le recunosc după zgomot”, și-a amintit Oancea.
Ziarul Scînteia Tineretului de pe vremea defunctului Ceaușescu i-a determinat viitoarea carieră. A citit pur și simplu o știre în care se spunea că liceul militar face recrutări. „M-am dus la comisaratul din Pitești și m-am înscris, am trecut de proba medicală, am făcut liceul și mai apoi am ajuns la Institutul de medicină aeronautică. Aici mi s-au deschis căile către zbor. Prima dată am zburat în calitate de elev în clasa a XII-a de liceu pe un IAK 25, apoi am trecut pe L 29, iar din 1975 am zburat pe avioane supersonice”, ne-a spus Oancea. De atunci, comadorului i-au trecut prin mînă toate tipurile de aeronave supersonice și a instruit zeci de tineri piloți militari. „Am satisfacția că în perioada 1999 – 2000 eu am fost cel care a organizat la Timișoara trecerea pe avioanele MiG 21 LanceR și la fel s-a întîmplat anul trecut, la Turda, unde am făcut același lucru”, spune cu o ușoară nostaligie Ioan Oancea.
Acum, el s-a decis să zboare pe elicopter încă doi ani, cît îi mai permit regulamentele, iar apoi se va ocupa numai de activitatea de zbor în calitate de locțiitor a comandantului UMAv Bacău.
După turul de pistă pe care l-a făcut, comandorul Oancea a fost așteptat de toți colegii săi și de ziariști. Un buchet de flori i-a fost înmînat de comandroul Victor Berca, iar un alt coleg l-a stropit cu șampania pe care i-au făcut-o apoi cadou. Tot pe pistă el s-a întîlnit și cu șeful său, comadorul Virgil Ristea, care i-a declarat oficial că nu-l lasă să plece din sistemul militar pentru că asta ar însemna că următorul care va fi nevoit să renunțe la acestă categorie de aparate este chiar el. În incinta unității, pe comandorul Ioan Oancea l-au așteptat toți colegii săi, care i-au pregătit cîteva cadouri surpriză. Cel mai emoționat s-a arătat a fi Oancea în momentul în care colegii săi i-au dăruit casca cu care a zburat ani buni pe supersonice, o cască mai puțin modernă decît cele de astăzi, dar cu care și-a făcut treaba în zborurile din Azerbaidjan. „Sînt profund emoționat, dar am constatat că realitatea crudă a vieții te îndeamnă să recunoști faptul că timpul nu iartă. Le doresc tuturor colegilor mei să ajungă să trăiască acestă clipă și să facă zborul omagial. Cred că dacă ar fi s-o iau de la capăt n-aș ezita și sînt convins că voi tînji după anii acștia de zbor pe supersonic”, a încheiat Oancea. Comadorul Ioan Oancea este tatăl a două fete, una studentă în primul an la științe politice, iar cealaltă în ultimul an la medicină. (Mirela ROMANEȚ)
Lasă un răspuns