• spitalizarea și tratamentul persoanelor care se accidentează la locul de muncă și a sportivilor nu sînt suportate din fondul asigurărilor de sănătate • serviciile medicale acordate în aceste situații trebuie suportate de angajator sau din propriul buzunar
Un băcăuan pică în fiecare săptămî nă victima unui accident la locul de muncă. Victima are nevoie de internare, tratamente sau intervenții chirurgicale și de recuperare. În situații grave, accidentații pleacă din spital cu un picior sau o mînă amputate, moment din care singura lor șansă de a mai fi oameni întregi este obținerea unei proteze. Soarta dură pe care aceștia o au de înfruntat nu se reduce numai la atît. Chiar dacă sînt angajați cu acte în regulă, iar angajatorul este unul dintre bunii platnici la fondul asigurărilor de sănătate, costurile spitalizării și a protezei nu sînt suportate de către casele de asigurări de sănătate.
Cinismul legii care stabilește în ce situații un asigurat poate primi servicii medicale gratuite continuă și anul acesta. Contractul cadru pe 2003, la fel ca și cel de anul trecut, prevede că pacienții internați în urma unor accidente de muncă sau sportivii care au suferit accidentări în timpul exercitării profesiei nu beneficiază de gratuitate pe timpul spitalizării și a tratamentului. Aceeași soartă o au și pacienții care sînt depistați cu boli profesionale. Dacă, anul trecut, accidentații la muncă aveau gratuitate primele trei zile de spitalizare, atîta cît erau considerați cazuri de urgență, anul acesta nu se mai știe dacă această prevedere va rămîne în picioare. Și asta pentru simplul motiv că normele de aplicare ale contractului cadru nu au fost publicate. În actul normativ apărut pînă acum nu se spune decît că nu se acordă gratuitate nici anul acesta la categoriile mai sus menționate și, mai mult, spitalele sînt obligate „să țină o evidență distinctă a pacienților internați în urma accidentelor de muncă, inclusiv a sportivilor profesioniști și a bolilor profesionale pentru care serviciile spitalicești nu sînt gratuite”.
Dacă normele de aplicare vor stabili pentru anul acesta că nici una dintre zilele de spitalizare ale accidentaților la muncă sau pacienților cu boli profesionale nu vor fi suportate de asigurările de sănătate, victimelor nu le va rămîne decît să aștepte ajutorul angajatorilor sau să scoată din buzunar contravalorea tratamentului. Și pînă acum angajatorii erau obligați să plătească costurile spitalizării și chiar să procure din propriile fonduri protezele de membre. Dacă asigurările de sănătate nu vor mai cheltui nici un ban pentru spitalizarea victimelor accidentelor de muncă, iar unitățile medicale vor fi obligate să țină o evidența clară a acestora, este foarte posibil, ca în unele situații, angajatorii și chiar salariații să evite să declare la internare un accident de muncă. În această variantă, angajatorilor grijulii cu soarta salariaților lor nu le rămîne decît să-și plătească polițe de asigurare pentru risc profesional.
„Pînă acum, muncitorii erau asigurați în virtutea asigurărilor sociale
de sănătate, nefăcîndu-se distincție între bolile profesionale și cele
patologice”, ne-a declarat Ion Barbu, inspector șef la Inspectoratul
Teritorial de Muncă (ITM) Bacău. Pentru asigurarea salariaților
împotriva bolilor profesionale și accidentelor, patronii urmau să plătească o cotă de 0,5% din fondul de salariu al angajatului. Această indemnizație trebuia să fie în cuantum fix, timp de un an, urmînd ca după aceea să fie recalculată, în funcție de gradul de risc din unitatea în care angajatul își desfășoară activitatea. Sumele de asigurare trebuiau încasate de Casa Județeană de Pensii, pînă cînd se va forma Fondul Național de Asigurare pentru Accidente de Muncă și Boli Profesionale, care va avea calitatea de asigurator. Dar normele legii privind asigurarea salariaților împotriva accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale s-au pierdut și ele printr-un sertar la București.
La ITM Bacău, instituție ce trebuie înștiințată imediat de producerea celui mai mic eveniment de muncă, au fost declarate anul trecut un număr de 144 de accidente de muncă, dintre care 12 au fost mortale. Inspectorii ITM Bacău au avut și situații în care au descoperit că firmele au ascuns accidentele de muncă. „În 2002 ne-am confruntat cu trei astfel de situații. Primul accident de muncă ascuns de unitate s-a înregistrat la SC Best Wood Berești Tazlău. Noi am redeschis cazul ca urmare a unei sesizări și am descoperit că la mijloc era vorba de un accident de muncă mortal. Și la Bere Lichior Mărgineni nu a fost declarat un accident de muncă soldat cu incapacitate temporară de lucru a victimei, iar la SC Interserv Bacău, la reluarea anchetei unui accident de muncă soldat cu invaliditate s-a descoperit că în eveniment au fost implicate de fapt două persoane”, a mai spus Ion Barbu. Conducerea de la ITM Bacău este de părere că numărul accidentelor de muncă este mult mai mare decît cifra înregistrată în statistici. (Cezara DUȚĂ, Claudiu TĂNĂSESCU)
Lasă un răspuns