Animalele sînt măcelărite în abatoare după norme europene

• în județul Bacău există un singur abator unde, înainte de moarte, animalele sînt anesteziate

În județul Bacău, doar șase abatoare sînt autorizate pentru sacrificarea animalelor. Și asta pentru că unitățile cu acest profil de activitate trebuie să se alinieze la legislația europeană în materie, care impune condiții drastice pentru protecția animalelor înainte de sacrificarea lor. În acest sens, ministrul agriculturii chiar a emis un ordin prin care se reglementează clar condițiile în care pot fi sacrificate animalele. Așa că, inspectorii sanitar veterinari au pus în vedere tuturor celor care își desfășurau activitatea în acest domeniu să se alinieze la prevederile europene. Printre cele mai neobișnuite condiții pentru românul obișnuit să-și sacrifice animalul conform tradiției, se numără și acelea potrivit cărora orice animal înainte de a fi tăiat trebuie anesteziat. Ca să nu mai vorbim de condițiile care trebuie îndeplinite de cei care dețin abatoare de mică și mare capacitate și care se referă la calificarea personalului și utilități.

Unul dintre cele șase abatoare autorizate este în apropiere de Bacău, în comuna Nicolaie Bălcescu. Patronul Iulian Farcaș este secondat permanent de medicul veterinar al societății, Sorin Cazacu. De cum am pășit în incinta unității, am primit halate și ni s-a explicat fluxul tehnologic. „Dacă nu este conform normelor nu primim autorizație sanitar-veterinară. Așa că trebuie să respectăm totul ca la carte”, ne-a spus Cazacu. Primul lucru care se verifică atunci cînd animalele sînt achiziționate de la populație, în cazul în care nu provin din propria fermă, este existența certificatului sanitar-veterinar al animalului, precum și biletul de proprietate. Fără aceste două documente, un animal nu intră în abator. Apoi este cîntărit și în funcție de specie, bovine sau porcine, intră pe un flux tehnologic separat. Animalul nu este tăiat imediat de cum a intrat pe poarta abatorului ci stă în așteptare între trei și opt ore, timp în care se pregătește pentru sacrificare. „Cînd este adus la abator, animalul este scos din locul lui, este transportat ori cu mașina, ori pe jos, și este obosit și stresat. Dacă ar fi tăiat în aceste condiții, carnea ar avea o culoare mai închisă”, spune proprietarul abatorului. Apoi este „dușat”, adică este curățat de impurități. Vitele sînt țesălate, iar porcii sînt spălați de-a binelea. Într-un spațiu separat se face asomarea sau anestezierea. Pentru vite sînt folosite pistoale cu gloanțe captive, iar pentru porci se folosesc clești pentru electrocutare. „Animalului îi sînt vizate funcțiile vegetative, care nu induc moartea imediat. Decesul survine după sîngerare. Totul durează cîteva secunde, iar animalul nu are timp să realizeze că este în pericol”, ne mai spune medicul veterinar. Prin vechea metodă, vitele în special erau lovite într-un punct anume din cap cu un ciocan pentru a fi doborîte la pămînt și apoi tăiate. „Pericolul era destul de mare dacă nu era un măcelar priceput. Orice animal are tendința să se apere atunci cînd este atacat și vă dați seama ce s-ar fi putut întîmpla. Ca să nu mai vorbim de chinurile animalului”, a menționat Cazacu.

Din momentul tăierii, sau sîngerării, cum se spune în termenii de specialitate, animalele sînt urcate cu macaraua pe cîrlige și ridicate pe o bandă transportoare suspendată de unde ajung în fiecare încăpere, destinată unei singure operațiuni. Vitele sînt jupuite, iar porcii sînt fie opăriți, fie pîrliți, în funcție de cerințe. Tot atîrnate pe cîrlige, animalele sînt eviscerate de intestine, porcii sînt tăiați în două, iar vitele în patru bucăți, sînt zvîntate și apoi refrigerate. „Carnea nu pleacă niciodată spre consum caldă, ci abia după o zi de refrigerare, timp în care se fac expertizele sanitar-veterinare la carcase și la organele interne. Abia apoi se ștampilează și ajunge pe masa consumatorilor”, încheie Farcaș.

Cazul abatorului de la Nicolae Bălcescu este unul dintre puținele din Bacău care au reușit să se pună la punct cu aceste cerințe. Celelate, care au funcționat după vechile norme, sînt închise pentru modernizare și alinierea lor la normele europene. Proprietarii abatoarelor sînt de acord să facă toate aceste investiții costisitoare. Problema care se pune este însă dacă ele vor reuși să-și amortizeze investiția în condițiile în care piața românească este invadată de carne și produse din carne din import, subvenționată de statele comunității europene. Iar prețurile la carnea de import sînt chiar mai mici decît cele de la carnea autohtonă chiar și în condițiile în care se aplică o taxă vamală de 20 la sută. (Mirela ROMANEȚ)