„Și zici că ai fost pe la noi, prin comuna Filipeni? Da’ la Balaia ai fost?” Dau afirmativ din cap și, atunci, omul mai că nu mă lasă să mai plec de lîngă el. E un țăran zdravăn, voinic, cu fața destul de severă, dar ochii îi trădează o anume sensibilitate, îi strălucesc parcă mai puternic atunci cînd pomenește de numele satului său. „Chiar ai fost la Balaia?” „Da, am fost, și nu o dată. Dacă vrei să știi, prin anii ’80, plecam din Izvorul Berheciului, peste deal. Era cald, vară și soarele strălucea, și ajungeam transpirat în vale, treceam pe lîngă livadă, iar în stînga era Balaia. Da, am fost, și coboram la capătul Mărăștilor și, mai departe, ajungeam la Primăria din Filipeni”. Omul mai că se crucește. „Ei bine, eu de-acolo îs, am în ogradă patru nuci mari, bătrîni, și fac, uite ce nuci bune fac. Ia de-aici una, două, că n-o fi foc. Mai să le spargi în mînă, dacă le strîngi mai tare. Am adus vreo două mii să le vînd, am adus și miezi. Ăștia îi dau cu 80.000 kilu, pe nuci am zis 30.000 suta. Da’ uite ce nuci, ce miez au, nu-i așa că-ți plac?” Eu știam că pe acolo, prin Balaia și prin Mărăști și Filipeni, era o tradiție ca oamenii să sădească nuci, și-i zic asta omului din Balaia și el iar se bucură și-i strălucesc ochii. „Ei, văd că cunoști bine pe la noi. Nucul, Doamne, ce copac?! E sfînt, domnule, nucul e un pom nobil, cum îs boierii printre slugi, așa-i nucul printre ceilalți pomi. De-aceia îi și protejat de Lege, domnule”. Nea Ion, așa-mi zice el că-l cheamă, cu „nea” în față, cică astfel îi zic toți din sat și din comună, are 61 de ani. Dar nu-i dai nici 50. „Eu am muncit, domnule, toată viața. De cînd mă știu am muncit la pădure și la cîmp. Am crescut cinci copii, toți îs la casele lor, au învățat carte, au ajuns oameni. Satul nostru e recunoscut pentru asta, au plecat mulți oameni în lume de la noi din sat. Acu’, mă apropii de bătrînețe. Mai vin și eu din cînd în cînd în piață, la Bacău, aduc nuci. Numai nuci vînd. Aș mai avea eu pe lîngă casă, acolo, o pasăre, o pungă cu fasole, dar nu-mi place s-o fac decît pe negustorul de nuci. Miezul de nucă e sănătate curată și mie îmi place să vînd sănătate, asta-i!”
Îl mai întreb cînd mai vine prin Bacău și-mi zice că de-acuma în postul Paștelui, că atunci se vînd bine nucile, că se pregătește lumea să facă cozonaci cu miez de nucă. „Dacă nu mai poți ajunge pe la mine, pe la Balaia, poate ne întîlnim în primăvară. Zău, aș vrea să mai vorbim”. (Eugen VERMAN)
Lasă un răspuns