• Colegiul de Conducere al CCIA Bacău decide azi soarta Registrului Comerțului
Colegiul de Conducere (CC) al Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură (CCIA) Bacău se va reuni astăzi pentru a decide soarta Oficiului Registrului Comerțului (ORC). Principala problemă care va fi dezbătută este legată de patrimoniul Camerei, care îl include și pe cel pe care îl folosește acum ORC Bacău. În luna octombrie 2002, Guvernul a decis, prin Ordonanța de Urgență 129, modificată prin OU 156/2002, să treacă activitatea de înregistrare a comercianților de la camere la Ministerul Justiției și, în teritoriu, la tribunalele județene. „Guvernul avea tot dreptul să preia activitatea ofiiciilor, dar considerăm ilegală modalitatea prin care s-a decis împărțirea patrimoniului camerelor”, afirmă Doru Simovici, președintele CCIA Bacău. Partea din patrimoniul CCIA pe care o folosește Registrul a iscat nemulțumirea conducerii Camerei și a conducerilor firmelor membre ale acestei organizații. Ei își revendică atît spațiul, cît și logistica pe care le au în proprietate, dar pentru care ORC nu a catadicsit să achite chirie. Ca urmare, conducerea CCIA a anunțat că pînă acum s-au adunat datorii de peste 600 de milioane de lei, bani pe care vrea să-i recupereze. Cum nici conducerea Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC) și nici reprezentanții Ministerului Justiției nu și-au manifestat intenția de a intra în normalitate, Doru Simovici a anunțat săptămîna trecută că are la îndemînă mai multe soluții, printre care și cea mai drastică, închiderea ORC Bacău. Președintele a mai spus că, totuși, nu dorește să se ajungă la această măsură, deoarece „nu ar fi în interesul comercianților pe care îi reprezentăm”. În aceste zile, este așteptat răspunsul ONRC, căruia prefectul Cătălin Mardare i-a cerut să trimită o echipă de negociatori pentru rezolvarea crizei. În esență, aceștia ar trebui să semneze contractele de închiriere ale bunurilor pe baza cărora își desfășoară activitatea ORC Bacău. În plus, reprezentanții Oficiului Național trebuie să răspundă unor propuneri pe care Cameră băcăuană le-a făcut pentru buna funcționare a ORC. Unii dintre membrii CC al Camerei mai sînt nemulțumiți și de faptul că, în continuare, această organizație este nevoită să finanțeze activitatea Registrului, deși din punct de vedere legal nu are nici o obligație în acest sens. Răducan Ion, membru în CC și președinte al Pambac, a anunțat că una dintre măsurile care ar putea fi decise la ședința de astăzi ar fi chiar „blocarea finanțării activității ORC”. Cum Guvernul nu a prevăzut alte surse de finanțare, decît cele din surse proprii ale ORC, măsura ar putea duce la paralizarea activității de înregistrare a comercianților și a operațiunilor conexe. Pe de altă parte, președintele Simovici consideră că, dacă s-ar separa total activitatea Camerei de a Registrului, ar însemna „să plece ORC de la nivelul anului 1990”. Simovici mai crede că „e păcat că se încearcă dărîmarea unei construcții făcute în 12 ani”.
„Divizarea camerelor de comerț și industrie nu poate fi decisă prin lege”
Pe lîngă problemele legate de folosirea patrimoniului, camerele de comerț contestă în continuare naționalizarea Registrului, atît la Curtea Constituțională și în instanțele judecătorești, cît și la Parlament. Camerele încearcă să convingă Puterea Legislativă că proiectele de lege de aprobare a ordonanțelor 129/2002 și 156/2002, pe care urmează să le ia în discuție, sînt contrare legislației în vigoare. Camerele de comerț au întocmit în acest sens o listă de observații, din care reiese că teoria divizării acestor organizații, ca persoane juridice, este „contrară legii”. Primul dintre argumente este acela conform căruia „camerele de comerț și industrie sînt persoane juridice de drept privat, iar divizarea acestora nu poate fi decisă prin lege”. Potrivit articolelor 1 și 2 din Decretul-Lege 139/1990, referitor la camerele de comerț și industrie din România, acestea sînt „organizații obștești, autonome, neguvernamentale, persoane juridice constituite voluntar, din inițiativa comercianților” și nici decum a legiuitorului. Respectînd principiul simetriei actelor juridice, numai comercianții, constituiți în adunarea generală a membrilor pot decide reorganizarea, inclusiv divizarea, persoanei juridice. În documentul întocmit de camere, se concluzionează că, în cazul OU 129 și OU 156, „statul se substituie abuziv adunării generale a constituienților Camerei ca persoană juridică”.
De asemenea, se consideră „inadmisibil” ca din divizarea unei persoane juridice neguvernamentale, de drept privat, să rezulte o persoană juridică de drept public. La fel este caracteriztă transferarea obligațiilor persoanei juridice neguvernamentale către o instituție nou creată. Un efect al acestui transfer de la Cameră la Justiție este dat și de faptul că multe dintre bunurile pe care le folosesc Oficiile sînt gajate sau ipotecate pentru garantarea unor obligații asumate în contracte ale camerelor. Firesc ar fi ca toate aceste obligații să fie preluate de stat, dar acesta nu s-a arătat pînă acum disponibil să-și asume această consecință.
Unul dintre argumentele pentru care Guvernul a decis trecerea gratuită a bunurilor registrelor de la camere la stat este acela al „paticipării oficiilor registrului comerțului la obținerea acestora”. Reprezentanții camerelor consideră ca „nefondat juridic” acest argument. „Aceste structuri (registrele-n.n.) nu au avut niciodată personalitate juridică și, în consecință, nici patrimoniu propriu”, se arată în memoriul camerelor.
Oficiile și Birourile unice s-au înființat cu miliarde de lei de la camere
În Decretul-Lege 139/1990 se stabilește că sursele de finanțare ale camerelor de comerț și industrie se constituie din „cotizațiile membrilor, taxe, tarife, comisioane, donații legale și orice alte venituri realizate din activitatea desfășurată”. De asemenea, aceeași lege stabilește că taxele de la ORC „se fac venit la bugetele camerelor de comerț”. Taxele percepute de aceste oficii nu au însemnat neapărat venituri pentru camere, ci au fost consumate pentru prestarea activității specifice. „Camerele de comerț au investit miliarde de lei din bugetele proprii în anul 2001 pentru a crea condițiile materiale necesare funcționării Biroului Unic (inclusiv pentru reprezentanții celor cinci ministere avizatoare, cărora li s-a pus la dispoziție gratuit tehnică de calcul, mobilier, copiatoare, faxuri, servicii etc), mai spun reprezentanții camerelor. Ei afirmă în continuare că aceste organizații nu au recuperat nici pînă acum cheltuielile făcute la înființarea birourilor unice. La fel s-a întîmplat și cu „punerea pe picioare” a ORC, înființat ulterior camerelor. Condițiile materiale de funcționare au fost create de camerele de comerț prin efort investițional propriu, în condițiile în care „statul, prin prefecturi, nu a respectat obligația de a participa la înzestrarea fără plată cu tehnică de calcul și spații a registrului comerțului”.
În expunerea de motive a legii de aprobare a ordonanțelor în discuție, Guvernul motivează trecerea ORC la Ministerul Justiției prin faptul că, oricum, operațiunile se efectuau în baza încheierii judecătorului delegat de tribunal. Camerele sînt, însă, de altă părere și consideră că, prin reorganizarea ORC, controlul legalității se exercită tot prin același judecător. Activitatea ORC nu constă doar în înregistrările efectuate, ci într-un complex de operațiuni informatice, de gestiune a rețelelor informatice, prelucrări statistice, lucrări de sinteză, diseminare a informației de afaceri, care „contrastează cu activitatea judecătorească și nu pot fi încredințate organelor puterii judecătorești”.
Ședința de azi se profilează cu atît mai interesată cu cît Colegiul de Conducere este un organism din care fac parte persoane ori apolitice, ori avînd unele dintre cele mai diverse afilieri partinice. În acest context, rămîne de văzut cum vor reacționa membrii CC la presiunile pe care Guvernul le-a exercitat asupra lui Doru Simovici. Acesta a fost amenințat de Octav Cozmîncă, ministrul Administrației Publice, „să nu mai facă valuri, că e periculos”. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns