Sîmbătă, 8 februarie
Pomenirea Sfîntului Mucenic Teodor Stratilat
Sfîntul Teodor a trăit pe vremea împăratului Licinius și era originar din Evhaita. Fiind un general viteaz, i s-a încredințat cîrmuirea cetății Heracleea, unde s-a impus prin podoaba sufletului și puterea cuvîntului său. Auzind că acest dregător nu vrea să se mai închine zeilor, ci îndeamnă pe toți să se lepede de idoli pentru a se închina la Hristos, Licinius l-a chemat la judecată. Fără a tăgădui credința în Hristos, Sfîntul a sfărîmat idolii de aur, stîrnind mînia împăratului, care a poruncit să i se taie capul. Moaștele Sfîntul Teodor au fost îngropate în cetatea de naștere, Evhaita, care mai apoi s-a numit Teodoropol. În anul 1260, au fost duse la Veneția, unde se află și astăzi. Tot în Veneția se află și o statuie a Sfîntului Teodor.
Duminică, 9 februarie
Pomenirea Sfîntului Mucenic Nichifor
Sfîntul Nichifor era originar din Antiohia Siriei și a trăit pe vremea împăratului Valerian. El era bun prieten cu un preot, Saprichie. Deși au viețuit multă vreme în iubire și prietenie, după un timp s-a stîrnit o puternică vrajbă între ei. Atunci, Nichifor s-a dus să-și ceară iertare, fără a reuși însă să ajungă în fața prietenului său, care nu voia nici măcar să-l vadă. Începînd prigoana contra creștinilor, Saprichie, fiind preot, a fost dus la judecată în fața guvernatorului. Cu mult curaj, a mărturisit credința în Hristos, fapt pentru care a fost osîndit la moarte. Pe drumul execuției, Nichifor a ieșit în calea convoiului și a căzut în genunchi în fața preotului, rugîndu-l să-l ierte măcar în ultimul ceas. Acesta a refuzat categoric. În clipa în care soldații au vrut să-i taie capul, Saprichie a cerut să fie lăsat în viață pentru că va asculta de porunca împăratului. Auzind aceste cuvinte, Nichifor a cerut să moară în locul preotului Saprichie, pentru credința în Hristos, luînd astfel cununa muceniciei.
Sinaxar romano-catolic
Sîmbătă, 8 februarie
Fericita Eugenia Smet
Eugenia Smet s-a născut în anul 1828 în orașul Lille-Franța. Încă din copilărie a simțit o deosebită afecțiune și compasiune pentru sufletele celor răposați. Încurajată de Sfîntul Ioan Vianney, Eugenia a închegat o comunitate mică de suflete alese, care să se roage și să facă acte de caritate, în Paris. Împreună cu tinerele ei colege s-a constituit într-o asociație pioasă numită „Ajutoarele sufletelor din Purgatoriu”, iar Eugenia s-a numit de atunci „Maria a Providenței divine. Asociația a luat asupra sa îngrijirea gratuită a bolnavilor săraci din mahalale, ajungînd în scurt timp cunoscută de toate păturile sociale. În 1871, Eugenia s-a stins din viață la 43 de ani, în urma unui cancer necruțător. Papa Pius al XII-lea a declarat-o, în anul 1957, fericită, propunînd-o celor binevoitori drept model și sprijin în drumul spre cer.
Duminică, 9 februarie
Pomenirea Sfintei Apolonia
Sfînta Apolonia a trăit în Alexandria, în secolul III, în timpul cînd împărații romani au declanșat o puternică prigoană contra creștinilor. În învălmășeala ce a cuprins orașul, aflat sub nebunia păgînilor dorinici să-i omoare pe creștini, a fost prinsă și Apolonia. Păgînii au lovit-o crunt peste maxilare încît i-au căzut toți dinții. Apoi, aprinzînd un rug în afara cetății, au amenințat-o că o vor arunca în foc, dacă nu va rosti împreună cu ei, cuvinte de blestem. Apolonia i-a rugat să o lase liberă cîteva minute, iar îndată ce au dezlegat-o s-a aruncat singură peste rugul aprins și a murit. Gestul și viața ei nepătată au trezit admirația și devoțiunea chiar dincolo de marginile provinciei în care a trăit, cultul ei răspîndindu-se atît în Orient, cît și în Occident. (C. Gh.)
Lasă un răspuns