REPORTER ÎN PIAȚĂ Secret profesional

Toată iarna am cumpărat mere din piață. Le-am „prins” și cu 7.000, după aceea, o dată cu trecerea, de la toamnă, la iarnă, prețurile au urcat la 10.000, la 12, acum la 20. Sigur, găsești și mere cu 10.000, dar Goldenul cel mare, cărnos, foarte gustos, se vinde cu 20.000. Mi-am făcut chiar și cunoștințe în rîndul vînzătorilor, unii s-au arătat chiar prietenoși, mi-au spus cu cîtă greutate aduc merele tocmai de prin Argeș ori Bistrița ori Focșani, nu prea am întîlnit negustori care să-mi zică de Bacău, Itești etc – dacă o mai exista, în județul nostru, și „etc -, însă alții s-au arătat foarte „secretoși” la întrebarea mea de unde provin fructele, vreo doi chiar m-au luat peste picior, spunîndu-mi că le-au adus din pom, asta-i piața, ăștia-s oamenii, la urma urmei de ce să știe un necunoscut – mai știi cu ce gînduri întreabă – care-s fermele de unde sînt aduse merele? Chiar ieri l-am întrebat pe un tînăr ceea ce vă spuneam mai sus, iar el m-a privit cu atîta neîncredere, aș zice chiar cu aversiune, încît am și regretat că l-am întrebat de proveniența merelor pe care le vindea cu 20 de mii kilogramul. „Din copac, dom’le, din copac. Și, la urma urmei, ce te interesează pe dumneata de unde le-am achiziționat? E secret profesional!” A apăsat pe cuvîntul „achiziționat”, arătîndu-mi, astfel, că nu-i un tip oarecare, cu trei sau patru clase, că are un vocabular bogat, în care cuvintele aferente comerțului se află în prim – plan. În ce mă privește, mă interesează, mai ales, care-i ponderea fructelor produse aici, în județul nostru, pentru că știu că, cel puțin pînă prin anii ’90 – ’95, aveam adevărate bazine pomicole, livezi pe sute de hectare, de meri, și numai de meri, dar care, din nefericire, ușor, ușor, au dispărut. Fermele n-au mai rezistat tranziției, au sucombat, pomii au fost tăiați și aruncați în foc, așa cum s-a întîmplat la Bogdănești, la Oituz și prin alte părți. Mă bucur să știu – din cîte am aflat de la un împătimit al pomiculturii, inginerul Petru Rusu, de la „Fructex” – că tot mai mulți cumpără puieți de meri și alți pomi fructiferi, dovadă clară că oamenii de prin satele noastre își „croiesc” livezi din care, mai mult ca sigur, vor umple, în cele din urmă, și piețele Bacăului, la prețuri care nu vor include transportul de la sute de kilometri. (Eugen VERMAN)