Mihai BUZNEA
O întîmplare tragi-comică s-a petrecut, nu de mult, într-un sat românesc: un tinerel de vreo 28-30 de ani „se ținea”, în secret, cu o „puștoaică” trecută binișor de 80. Lucru necurat și de mare rușine, veți spune, cum se poate așa ceva? Iacă se putea! Dacă hăndrălăul în călduri, pe post de taur comunal, era complet lipsit de minte, ea, mintea, ar fi trebuit să-i prisosească Cosînzenei nonagenare, care ar fi trebuit de mult să fie „iertată” de cele lumești plăceri. Uite că lucrurile nu stăteau chiar așa, Necuratul băgîndu-și coada și aici. Încornoratul de bărbat habar n-avea că baba lui se strecura, aproape noapte de noapte, din culcușul conjugal, cald și primitor, mistuindu-se de plăceri vinovate prin ale grădini, în brațele vînjoase ale junelui-amorez, ori pe fînul din spatele casei, nevăzuți din cauză de întuneric și neauziți din motive de surzenie ale soțului ce dormea somn fără vise. Ghinionul a făcut ca după un chef de pomină la un parastas bogat, încheiat mai apoi cu o partidă de sex în chiar tinda casei, baba să-și dea ochii peste cap pentru vecie, amorezul s-ajungă la pușcărie, iar moșneagul naiv și trîndav în ale patului să se facă de batjocură. Vorba ceea: știe tot satul ce tu nici habar n-ai! Cum era normal, aventura s-a încheiat la cimitir și la tribunal, dar ea are și un post-scriptum la care nu se poate pune punct.
Poliția se confruntă aproape în fiecare zi cu cazuri de violuri în care protagoniștii sînt tineri imberbi și bătrîne fără nici-un dinte-n gură. Atracție ciudată, nefirească… Alcoolul are cuvîntul decisiv. Itinerariul infracțional are, de regulă, același traseu: cîrciumă, poteca dosnică și casele mistuite de întuneric, de cele mai multe ori izolate, locuite de vădane singure și fără apărare. Vizitele nocturne se lasă cu agresiuni fizice, cu violul și tîlhărirea victimei de bruma de bani ascunși în vreun colț de saltea. Mai pe urmă, cu regrete în fața organelor de anchetă. Care ispășire nu absolvă de vină. Efectul lucrului făptuit. Isprăvi care chiar și printre pîrnăiașii cu abonament la penitenciar și ani grei de pușcărie la activ sînt tratate ca foarte grave, au și deținuții moralitatea lor!, drept pentru care autorii acestui gen de isprăvi nu duc o viață deloc ușoară dincolo de gratii. Presa de toate felurile abundă (din păcate) de titluri precum: „Bătrînă de 86 de ani, violată în propria-i casă”; „Amețit de băutură, un tînăr a supus la perversiuni sexuale o femeie ce-i putea fi străbunică”; „Viol cu sadism: trei huligani au tîlhărit o nonagenară, după care și-au satisfăcut poftele animalice cu ea”; „Infracțiunile de viol și vătămare corporală gravă dau tot mai mult de furcă apărătorilor legii”; „Un minor de 17 ani a fost surprins de săteni cînd încerca să întrețină, cu forța, raporturi sexuale cu o bătrînă imobilizată la pat”. Și multe alte asemenea titluri!
Pasiuni bolnăvicioase, refulări erotice, atracții animalice, simplă curiozitate, teribilism juvenil, lipsă totală de discernămînt, să fie cauzele și explicațiile unor astfel de preferințe și comportamente? Există, din toate, cîte ceva! Psihiatrii și psihologii le cataloghează, le explică, dar nu găsesc soluțiile pentru stoparea fenomenului. La rîndul lor, poliția și pușcăria le îngrădesc, le limitează, dar nu le pot ține sub control total. Răul are rădăcini adînci, le smulgi și lăstarii dau năvală. Cine știe cînd, și dacă, vom scăpa de ele?!
Lasă un răspuns