• gestionara depozitului din care a dispărut materialul este somată să achite despăgubiri de 8,3 miliarde de lei • titanul este un material strategic folosit și la fabricarea armelor • Aurelia Moroșan riscă să rămînă fără casă în următoarele zile dacă nu achită datoria • femeia i-a dat în judecată pe toți cei care au scos-o datoare
La sfîrșitul lunii trecute, Aurelia Moroșan, o fostă gestionară la SC Chimcomplex SA Borzești, a fost somată de către executorul judecătoresc Dorin Băjenaru să plătească incredibila sumă de 8,3 miliarde de lei. „În condițiile în care nu veți executa de bună voie obligația, se va proceda la scoaterea la vînzare a imobilului, proprietatea dumneavoastră, situat în Onești”, se spune în respectiva somație. Este vorba despre un sechestru asiguratoriu pentru un apartament evaluat la 250 milioane de lei. De altfel, o sumă care nu poate acoperi nici pe departe uriașa pagubă imputată conform Deciziei nr. 420 a SC Chimcomplex SA. Totul a plecat de la magaziile A05 ale Depozitului Central, unde Aurelea Moroșan a fost gestionară și care, așa cum susține, a fost prădată de trei ori. Comisia de inventariere a bunurilor gestionate a ajuns la concluzia că de acolo au dispărut nu mai puțin de 7.606 kilograme bare de titan, robineți, corpuri de ventile, bare de oțel și inox, țevi și alte materiale. Cu alte cuvinte, o cantitate impresionantă de produse care nu puteau fi sustrase decît în mod organizat, mai ales că titanul este considerat material strategic și este folosit și în fabricarea de armament. De aceea, gestionara a contestat la Tribunalul Bacău somația, decizia de imputare și decizia prin care trebuie să predea gestiunea. „Este lispă de gestiune, dar de ce? Pentru că s-au spart magaziile. Să mi se aducă măcar doi martori care să spună că eu sînt vinovată că n-am sigilat corect magaziile, sau că n-am pus lacătul ca lumea. Dar să-mi demonstreze cu documente”, ne-a declarat ea.
Începutul necazurilor
Gestionara ocupă această funcție din 1988. În 1994 a avut primele probleme cu unitatea la care lucra din cauza unui transfer de motorină de la serviciul CFU (Căile Ferate Uzinale). La acea dată s-a considerat că este vorba despre furt și, ca atare, i s-a desfăcut contractul de muncă. A urmat un an și jumătate de procese, finalizate în cele din urmă cu obligarea celor de la Chimcomplex de a o reîncadra și de a-i plăti salariul pierdut în această perioadă. Ea a fost primită pe postul de primitor-distribuitor la depozitul de metalurgice, neferoase și electrice. Pînă anul trecut, totul a mers bine și necazurile vechi păreau să fie uitate, însă pe 23 mai au început să fie depistate primele furturi. „În jurul orelor 16.00, paznicul Constantin Moraru a observat o căruță și șase persoane aflate lîngă gard. Oamenii au fugit cînd au fost somați, lăsînd în urmă 40-50 de bucăți de ventile din inox, ascunse în iarba proaspăt cosită. Conducerea unității a fost informată de biroul de pază despre acest aspect, prin referatul nr. 98/2002”, se arată în contestația făcută de gestionară. A doua zi, ea a constatat că peretele din tablă ondulată a unei magazii de care răspundea fusese forțat și că, în afară de ventile, lipsea și țeavă și sîrmă din inox. Tot ea afirmă că în informarea trimisă directorului general, Virgiliu Băncilă, nu se specifică nimic despre spargere, ci numai că serviciul de pază a recuperat 58 de robineți și 11 corpuri ventile care se află în magazia de confiscări și care i-au fost imputate la valoare reactualizată, plus cota de aprovizionare, de 15%, și 19% TVA.
Povestea titanului
Cele 7,6 tone de titan care lispesc din gestiune au fost aduse în societate încă de pe vremea cînd a fost construită secția Cian. Ele au fost depozitate într-una din magaziile pe care gestionara a reclamat că a fost spartă: „În procesul verbal întocmit de revizorul contabil Victor Popa este prezentat un tabel care cuprinde o lipsă de 7.606 kg titan, dar și un plus de 1.707 kg titan, de care nu s-a ținut cont. Materialul se află în magazia pe care am găsit-o spartă, sesizînd șefa serviciului Aprovizionare, Mădălina Artene”. Cu toate acestea, în urma controlului efectuat de Biroul Control financiar Intern (CFI) s-a ajuns la concluzia că responsabilă de lipsa din gestiune este Aurelia Moroșan, care, „și-a îndeplinit în mod defectuos obligațiile care-i reveneau privind depozitarea, manipularea, gestionarea și paza produselor”. În baza acestor concluzii, pe 11 decembrie 2002 a fost emisă Decizia de imputare 240, cu suma de 8,3 miliarde de lei. Însă femeia nu s-a lăsat intimidată de aceasta, ea fiind hotărîtă să îi dea în judecată pe toți cei care i-au întocmit dosarul, care cuprinde nu mai puțin de 233 de pagini. „Eu nu mă las. Indiferent ce se rezolvă aici sau la Bacău, voi merge înainte, pînă-n pînzele albe. Îi voi chema pe toți în judecată ca să-mi dovedească clar dacă am furat. Atît timp cît nu m-au prins cu nimic, deci nu au o dovadă clară, nu înțeleg de mă pistonează atîta?!”, spune gestionara. (Daniel GORUN)
Lasă un răspuns