Cum se naște o revistă de liceu

La Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” orele s-au treminat. Liceenii dau năvală să iasă cît mai repede pe poartă. Doar un grup de cîțiva adolescenți se îndreaptă spre biblioteca liceului. Au ședință de redacție ca în fiecare vineri. În bibliotecă îi așteaptă coordonatoarea revistei colegiului, bibliotecara Simona Câmpeanu.

Cei cîțiva băieți și fete se așază pe scaune, cu atenție să nu dărîme rafturile cu cărți. Își scot foile și încep să discute. Au cules materiale de prin tot liceul. Articole, eseuri, poezii, desene, toate sînt întinse pe masă și supuse la vot. La un moment dat apar vreo trei elevi întîrziați. Nici bine nu intră, că spun repede cîteva cuvinte, dau ceva sfaturi și pleacă. Sînt de-a XII-a, care în anii trecuți au muncit pe brînci ca revista „Gaudeamus” să vadă lumina tiparului. Acum, ocupați cu bacu-ul și admiterea la facultate, ei sînt ca niște mentori supraveghetori pentru colegii lor mai mici.

Sînt curioasă să văd și eu ce se întîmplă într-o redacție a unei reviste de liceu. Așa că urmăresc totul cu atenție. Discuții despre sumar, controverse, articole predate. Cei care au promis ceva și nu au adus încearcă să se scoată. Care de care vorbește să se audă, fiecare vrea să își spună părerea, unul țipă, altul dă cu cotul și se iscă harmălaie. Doamna bibliotecară ridică sprînceana și tușește cu înțeles. Se face liniște. Toți o privesc. „Știți foarte bine că avem un termen limită și ar fi bine să-l respectăm. Anul trecut am reușit să scoatem revista la timp, adică de Zilele Liceului. Nu vreau ca anul ăsta treburile să meargă mai prost. Revista trebuie să fie de două ori mai bună decît cea de anul trecut.

Membrii redacției încep să își dea cu părerea. Fac planul final al reviste și introduc în el articolele cele mai bune pe care le-au adunat de la elevi. Orice „vrăncean” care a dorit să scrie, a putut să predea un articol. Și de data asta au fost chiar foarte mulți. Simona Câmpeanu vede planul, îl analizează și dă verdictul :”Sigur va fi mai bună decît cea de anul trecut”. Discuțiile continuă.

Două fete pleacă pînă la tonomatul din liceu să aducă cafele pentru toată lumea. Se prevede o după-amiază lungă și grea. Ei, însă, redactorii, preferă să își sacrifice o după-amiază de vineri ca să scoată o revistă de calitate.

După mult timp în care a fost dezbătută așezarea în pagină, culorile, coperta, schimburile la tipografie – cele mai multe au căzut pe spinarea coordonatoarei -, redactorii au stabilit tot ce era de stabilit. Ședința ia sfîrșit. Tinerii se îndreaptă spre casele lor încă discutînd despre revistă. Eu am reușit să fur cîte ceva, așa că vă spun, „vrănceni”, vă așteaptă o revistă super. Articole despre liceu, elevi de-ai liceului, despre lucruri care vă interesează, glume multe și bune, și ceva surprize. Și, în general, liceeni, dacă aveți în cap ceva și ați vrea să scrieți, nu ezitați și duceți și voi un articol la revista liceului vostru. Dacă nu aveți una, atunci poate veți fi voi fondatorii. Niciodată nu-i prea tîrziu pentru o idee bună. (Roxana ȘMIL)