Iminența războiului cu Irakul a speriat multă lume, provocînd reacțiile cele mai curioase, absurde și greu previzibile printre cetățenii planetei noastre. Duminică seara, canalul de televiziune CNN a anunțat că poliția din Casablanca a expulzat 80 de persoane instalate în stare de prostrație extatică pe una dintre pistele aeroportului din capitala Marocului. Întrebați ce caută acolo, cei 80 au declarat că au primit un mesaj divin și așteaptă sfîrșitul lumii care urma să vină în acea zi. Pentru ei era cît pe ce să sosească acel sfîrșit, materializat într-un cargou aerian, încărcat cu 120 tone de mărfuri, dirijat să aterizeze tocmai pe acea pistă. Cu cîteva zeci de secunde înainte de a pune trenul de aterizare pe sol, piloții i-au observat pe cei 80, au ridicat aparatul de zbor în aer și au cerut o altă pistă de aterizare. Chestionați de poliție, buclucașii cetățeni marocani au spus că ei s-au constituit într-o sectă a „antipapei” Ioan Paul al II-lea, care, chipurile, refuză să-i anunțe pe credincioșii săi despre „inevitabilul” eveniment.
Dacă obiectivele sectei sînt destul de clare, nu înțelegem, însă, rostul aeroportului ca loc de așteptare a sfîrșitului lumii. O fi venind el cu avionul? Sau, întrucit apocalipsul vine din cer, are nevoie de un aerodrom modern pentru a ateriza în bune condițiuni, dirijat cu precizie de radar ? Somați să părăsească incinta, membrii sectei au cerut îngăduință pînă la orele 24. Dacă nu se întîmplă nimic, acceptă să fie expulzați.
După cum observăm, sfîrșitul lumii n-a venit la data stabilită în pretinsul mesaj. De ce ? Nu vom ști niciodată. Poate că mesajul a fost fals, n-a fost transmis direct de divinitatea în persoană, ci de vreun subaltern uituc. Poate că acest sfîrșit nici n-a decolat, sau poate o mînă criminală a deturnat apocalipsul, silindu-l să aterizeze în altă parte. După cum e foarte posibil ca tragicul eveniment să fi fost oprit la vămile văzduhului din lipsă de pașaport cu viză în regulă, Marocul nefiind în spațiul Schengen ca să nu fie nevoie de așa ceva. Te pomenești că apocalipsul nici n-o fi avut banii necesari să-și plătească taxele consulare, sau n-o fi primit aprobare de emigrare.
Cei 80 de marocani au precizat, totuși, că îl vor aștepta în altă zi și pe un alt aerodrom. Care zi și care aerodrom imposibil de aflat. Destinul sfirșitului lumii seamănă leit cu soarta lui Godot, a cărui venire urmează să izbăvească de neliniști și mizerie eroii cunoscutei piese de teatru a lui Samuel Bekett”-Așteptîndu-l pe Godot”. Și într-un caz și în altul, sosirile sînt amînate mereu pentru o dată ce va fi stabilită ulterior. Să mai spună cineva că în acest început de mileniu supratehnologizat absurdul funcționează numai în teatru. Realitățile, cînd nu întrec imaginația dramaturgilor, vin s-o completeze cu noi date cutremurător de reale.
Nu ne putem stăpîni să precizăm că și la noi în țară absurdul bate, uneori, recorduri greu de atins. Președinția și guvernul, de exemplu, au stabilit niște contacte voluminoase cu persoane încruntate și nervoase cu care nu-i bine să te pui, fie că reprezintă NATO, fie UE. De aceea, autoritățile românești o scaldă cînd încolo, cînd încoace, încercînd să nu supere nici America, nici Europa occidentală la care dorim să ne aliniem cît mai curînd posibil. Dînd cu bățu-n baltă prin oferirea grabnică a unor oarecare trupe pentru războiul cu Irakul, acum încearcă să dreagă busuiocul cu Franța, Germania și Belgia, care dacă ne pun un veto la aderare, chiar că intrăm într-un fel de sfîrșit al lumii de la noi, prin definitivarea stării noastre de lume a treia, săracă și veșnic datoare la tot soiul de întrețineri: de la cea a locuinței cu gigacalorie și pînă la cea a „bravilor” baroni îmbogățiți ad-hoc sau a trîntorilor votați de noi pentru a bate drumurile mapamondului în căutare de potcoave de cai verzi pe pereți. (Vasile PRUTEANU)
Lasă un răspuns