Dan Popa
Jale mare în sesiune. Aproape toți studenții din grupă au picat la unul dintre examene (Care ? N-are importanță aici). Au picat pe capete, cu vreo cîteva excepții notabile, numărabile pe degetele unei mîini. Unii, puțini, chiar s-au pregătit în foarte scurtul timp disponibil. Alții și-au amînat strategic examenul.
Ca de obicei, cînd ceva nu merge bine, se caută vinovații – care nu-s totdeauna ușor de găsit, iar consecințele le suportă nu o dată, nevinovații. În cazul de față, cei respinși la examen. Mica lor (aproape inocentă, putem zice) greșeală a fost că nu s-au interesat din timp în privința datei examenului, nu au luptat spre a impune condiții avantajoase pentru majoritate. Era un bun exercițiu de democrație.
Vinovatul sau vinovata cea mare? Evident că n-a fost la examen în ziua respectivă, preferînd strategic o amînare, pe bază de cerere. Procedură care ferește de oprobriul colectivului ce își va da seama, măcar în cele din urmă, că este dus de nas. Cine e persoana ? Este șefa de grupă, în care toți au avut la început, încredere. De ce ea? Pentru că ea a planificat examenul cu pricina imediat după altul, fără a asigura un răgaz suficient pregătirii, punîndu-și colegii în situația de a candida cu succes la nereușită. Cu mici excepții, anume ea și bisericuța ei. Operația a reușit, cei serioși, dar creduli, care n-au căscat ochii pe cine au la șefie, trag ponoasele. Ca rezultat final, scara valorilor este întoarsă, și într-o parodică și creștinească inversiune a pozițiilor meritate, „cei din urmă vor fi cei dintîi”. Adică, în cazul studenților, vor avea cele mai mari note.
Ca la orice crimă sau infracțiune, să precizăm nu numai făptașul, ci și oportunitatea și metoda. Numele simpaticei, drăgălașei, mult-iubitei și stimabilei șefe îl trecem sub tăcere. Oportunitatea e alegerea ca șefă. De altfel, mult-stimata și iubita viitoare dictatoare e ahtiată după locul din frunte și putere. Lucrează finuț și în liniște pînă obține poziția de șefă, apoi trece brusc pe rolul Elena Ceaușescu. Am putea chiar bănui că-și respectă înaintașa, dar nu, respectul și grija îi sînt străine. Păstrează însă aparențele, astfel că înainte de ziua fatală nimeni nu bănuiește ce se va întîmpla.
După ziua fatală, tot înainte. În final, mult-stimata și iubita șefă de grupă va fi studentă eminentă, cu 10 pe linie, note care nu-i reflectă adevărata valoare, dar de care tocmai pentru acoperirea mediocrității savant disimulate are nevoie. Și pe baza acestor note și a zîmbetului suav și sincer cu care spune că se ocupă de toate, va fi promovată mai departe, tot șefă, dar în alt colectiv. Unde va practica tot non-democrația și lipsa de fair-play, ca și promovarea clicii. Pînă va cuceri puterea. Iar apoi pentru a o menține. Psihologii și managerii de personal cunosc personajul de mai sus. E un bun subiect de analiză pentru o lecție de psihologie sau pentru un studiu de specialitate. O asemenea investigație are șansa să descopere la respectiva diverse probleme, începînd cu elemente de narcisism și terminînd cu cine mai știe ce, de exemplu alte feluri de comportament aberant.
Ați recunoscut cumva un personaj similar în anturajul dumneavoastră ? Atunci pentru păstrarea unei minime democrații, care e amenințată în mic de tendința dictatorială a mult-stimatei șefe, vă rog să luați atitudine. Mai întîi, publicînd acele întîmplări din care se poate înțelege că această formă de parvenire e mai răspîndită decît pare; apoi conștientizînd că sînteți în fața unui potențial abuz.
Sînteți cumva între favoriții sau favoritele mult-stimatei studente șefe? Nu vă culcați pe o ureche! Înseamnă că are nevoie de dumneavoastră și va avea grijă să vă ia mai mult decît vă dă sau să vă dea mai puțin decît își dă sieși. Fiți cu convingerea că la cel mai mic semn de pericol sau de dezvăluire ori strîngere cu ușa, șefa va pleca binișor în altă grupă, în altă secție sau în altă țară, iar dumneavoastră, colegii, veți putea rămîne să plătiți oalele sparte.
De altfel, la șeful sau șefa cu două fețe, n-o duce bine nici favoritul, nici dușmanul, nici șmecherul, nici corectul. Tuspatru pot cădea la fel de bine pradă capriciului sau unui interes mai mare. Nu uitați că ea sau el îi pot oricînd sacrifica pe cei din jur. Fraieri mai găsește și altădată.
Ca un ultim cuvînt. Dacă e democrație, să mai ceară și șefa părerea. Se poate exprima de către fiecare prin vot secret, cu bilețele. Asta dacă doriți democrație și nu dictatură. Atenție deci la noile tovarășe Elena. Pentru că Elena Ceaușescu se pare că n-a murit, ci din contra, s-a multiplicat.
Lasă un răspuns