• acoperișul s-a degradat și, în curînd, atelierele nu vor mai putea fi folosite • artiștii nu dispun de banii necesari reparațiilor
Cine intră într-unul dintre atelierele de creație aparținînd artiștilor plastici băcăuani, din strada Mioriței rămîne uimit. O priveliște sobră și fermecătoare deopotrivă. Camere înțesate de pînze, rame și tablouri de dimensiuni variate, aranjate ori puse în diverse colțuri, într-un ambient ce ține de alte vremuri. Gerul de afară este mult mai apăsător între pereții de beton ai atelierelor, decît pe stardă. Sobele din teracotă se încălzesc greu. Iar pictorii care și-au terminat lemnele merg pe coridoare, în căutarea unui butuc de la vreun coleg, pentru a putea „drege” aerul. Dacă nu găsesc, pictează cum pot. Singurul încălzitor rămîne un pahar de palincă. Din stradă ori de la televizor, e greu să crezi că, cei care dau culoare orașului, trăiesc asemeni artiștilor de acum două veacuri.
Deși unii dintre artiștii plastici băcăuani au premii naționale și internaționale și lucrări expuse în orașe importante din Europa sau SUA, atelierele de creație din strada Mioriței se degradează pe zi ce trece. În urmă cu cîțiva ani, pictorii ar fi putut face ceva pentru a mai cîrpi acoperișul prin care plouă ori de cîte ori se supără vremea, însă nu aveau dreptul de proprietate asupra clădirii. Acum au primit în proprietate cele 12 ateliere, însă nu au fonduri. „Acoperișul este degradat, iar pînă în iulie 2002, nu am fost proprietari și nu am putut face nimic. Acum, cînd am recuperat atelierele, nu avem posibilități financiare”, ne-a declarat Mihai Chiuaru, președintele filialei Bacău a Uniunii Artiștilor Plastici din România (UAP). Mai mult, în atelierul lui Crăiță Mîndră a apărut deja o deplasare de pereți. Însă conștiința artistului nu este interesată de problemele din jur, atîta timp cît își mai poate permite mînuirea penelului într-un spațiu cît de cît închis. „Ne-am dat seama că ne paște un pericol, dar nu avem bani și nu putem face nimic deocamdată”, a precizat președintele UAP. Fiind o asociație fără susținere financiară din partea statului, UAP se zbate să supraviețuiască în vremurile unei economii de piață extrem de severe
„Singura sursă de venituri este magazinul din incinta Galeriilor de Artă”, a menționat Mihai Chiuaru. Și aceasta pentru că nici unul dintre artiștii plastici băcăuani nu trăiește din vînzarea propriilor lucrări. Unii sînt profesori de artă la licee ori școli, alții pur și simplu se chinuie să trăiască. Că nu se poate trăi din artă este opinia unanimă a celor care și-au dedicat viața picturii și care trăiesc în convingerea că scopul lor este acela de a lăsa ceva în urmă. Ștefan Pristavu este mîntuitor al penelului din Bacău, are atelierul pe strada Mioriței. A „îndrăznit” să organizeze o expoziție cu vînzare în incinta Galeriilor de Artă „Arta”. Lîngă fiecare tablou expus a fost înscris și prețurile, care au variat între 70 – 300 de euro. După o expoziție ce a durat două săptămîni, cunoscutul artist nu a reușit să vîndă decît vreo două tablouri. În condițiile în care culorile, rama, pînza și celelalte ustensile urcă la milioane bune de lei, e greu de crezut că se pot găsi zeci de milioane pentru a repara acoperișul. „Un artist nu poate trăi din operele de artă. La noi este o vorbă care spune că «lucrează o mie pentru unul», adică dintr-o mie de artiști poate trăi doar unul”, a afirmat Ștefan Pristavu. Un alt pictor băcăuan, Ioan Burlacu, crede că un artist s-ar putea descurca, însă nu oricum. „Ar trebui să faci compromisuri foarte mari. Nu putem face prostituție artistică, pentru că sîntem profesioniști”, a spus el.
În ciuda condițiilor de veac XIX în care trăiesc, artiștii vor să rămînă verticali. „Artiștii sînt dispuși să ofere lucrări drept recompensă de suflet pentru gustul unor eventuali binefăcători, care să ne ajute să ne reparăm acoperișul”, speră Mihai Chiuaru, făcînd prin aceasta, „un apel disperat al artiștilor către iubitorii de artă”. (Constantin GHERASIM)
Lasă un răspuns