Elevii de la Saligny merg la toaletă doar cu acordul femeii de serviciu

Peste tot în lumea asta există locuri private și locuri publice. Grupurile sanitare din școli, cred eu, aparțin unor instituții de învățămînt, publice și ar trebui să aibă acces la ele toată lumea. În realitate, însă, lucrurile nu stau chiar așa. În Liceul „Anghel Saligny” din Bacău se întîmplă de un semestru încoace ceva teribil de amuzant. Într-un anumit corp de clădire, ca să nu mai fie vandalizate și pentru ca elevii să nu mai fumeze acolo, băile sînt închise, iar dacă ai ghinionul să ai nevoie să mergi la toaletă, trebuie să o cauți repede pe femeia de serviciu. Dacă nu o găsești, atunci poți zice cu mîna pe inimă că ești ghinionist rău de tot.

Credeți-mă că e de-a dreptul penibil să fugi pe coridoarele școlii în căutarea femeii de serviciu, cea care îți poate salva ziua. E drept, asta nu-i regulă pentru tot liceul. Există și băi neîncuiate, dar fără chiuvetă, fără oglinzi, fără uși la wc-uri sau chiar fără wc-urile în sine. Așa că despre locurile acelea se poate vorbi la trecut, că acolo a fost o baie. De ce nimeni nu le-a înlocuit? Dar dacă le puneau la loc și erau sparte din nou? Așa, se evită orice risc de a vătăma elevii și de a pune liceul de cheltuieli care nu sînt necesare.

Bine, bine, dar mai rămîne o problemă: chiar niște robineți sînt așa de scumpi de au fost și ei luați de frică să nu fie furați? Și este necesar ca pentru a avea apă să trebuiască să ieși din clădire și să mergi în spatele sălii de sport, să-ți aduci apa cu găleata pînă la etaj? Mai rău ca în evul mediu, dar pentru salvarea banilor din fondul școlii ce nu se face!? Toate sacrificile posibile și bineînțeles că cei sacrificați sîntem noi.

Și mai interesant este că profesorii nu înțeleg de ce mergem cîte doi la baie. Păi e cît se poate de simplu, pentru că acolo unde nu este cheie, lipsesc ușile sau există uși care trebuie ținute de cineva, așa că avem nevoie de ajutor. Și de ce în timpul orei? Tot din cauza lipsei ușilor sau a fragilității lor. Aș face un mic exercițiu de imaginație: un director aflat într-o situație critică aflat în corpul nostru cum ar acționa? „Tanti Frăsina adu-mi cheile!” sau „Doamna secretară țineți-mi ușa?” (A. C.)