DUPĂ NOUL COD AL MUNCII, Firmele își pot „împrumuta” salariații

Noul Cod al Muncii a introdus în legislația din domeniu noțiunea de muncă prin agent de muncă temporară. „Salariatul temporar este o persoană încadrată la un angajator, dar pus la dispoziție unui alt utilizator pe durata necesară în vederea îndeplinirii anumitor sarcini precise și cu caracter temporar”, ne-a explicat Ion Barbu, inspector șef la Inspectoratul Teritorial de Muncă (ITM) din Bacău.

O situație de acest gen se poate regăsi la o societate comercială autorizată de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, care pune provizoriu la dispoziția unei alte societăți personal pentru a efectua o anumită muncă. Firma la care acesta va lucra va avea obligația să plătească salariul persoanei detașate și să îi încheie contract de muncă pe perioada cît are nevoie de ea. „Condițiile de înființare și funcționare, precum și procedura de autorizare a agentului de muncă temporară se vor stabili printr-o nouă hotărîre a Guvernului. Un utilizator poate apela temporar la salariați „împrumutați” numai în cazuri precum înlocuirea unui salariat al cărui contract individual de muncă este suspendat, pentru prestarea unor activități cu caracter sezonier, pentru prestarea unor activități specializate ori ocazionale. Este un sistem care sperăm să pună capăt muncii la negru la firmele din agricultură, care au activitate sezonieră”, ne-a mai spus Ion Barbu.

Perioada în care muncitorul lucrează detașat la o firmă nu poate depăși 12 luni, dar misiunea de muncă temporară poate fi prelungită cu alte șase luni, în funcție de prevederile din contractul încheiat între cei doi parteneri. Contractul de punere la dispoziție a angajatului trebuie să cuprindă motivul pentru care este necesară utilizarea unui salariat temporar, termenul misiunii și posibilitatea modificării termenului misiunii, caracteristicile specifice postului, condițiile concrete de muncă, echipamentele individuale de protecție și de muncă ce trebuie utilizate, valoarea contractului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum și remunerația la care are dreptul salariatul.

Agentul de muncă temporară este cel care reține și virează toate contribuțiile și impozitele datorate de salariatul temporar către bugetele statului. Prin contractul de muncă temporară se poate stabili o perioada de probă pentru realizarea viitoarei munci, a cărei durată este fixată în funcție de solicitarea utilizatorului, dar care nu poatefi mai mare de două zile lucrătoare, în cazul în care contractul de muncă temporară este încheiat pentru o perioada mai mică sau egală cu o lună, trei zile lucrătoare pentru o perioadă cuprinsă între una și două luni, și cinci zile pentru o perioadă mai mare de două luni. „Forma de contract prin agent de muncă temporară va fi benefică pentru angajatori, deoarece le dă acestora posibilitatea de a-și selecta personalul, prin observație directă. Este recomandabil să se utilizeze acest sistem de lucru în domenii de activitate cu risc ridicat, cu noxe profesionale, pentru că angajatul nu este expus mult timp la acestea. Formula va permite rotația personalului și acoperirea unor situații de moment mai dificile la nivelul firmelor”, a precizat inspectorul șef Barbu. (C.T.)