• un fost confecționer metalic și-a deschis o firmă profilată pe procesarea și comercializare de produse petroliere • o mare parte dintre acestea au fost prelucrate la Carom Onești, dar și la o firmă din Bihor • la „o gaură” de 2,1 miliarde de lei, poliția nu a reușit să sechestreze decît bunuri în valoare de 15 milioane de lei
Poliția și Parchetul de pe lîngă Judecătoria Onești anchetează cazul unui confecționer metalic care, după ce a preluat o societate comercială fără activitate, a ajuns să facă afaceri de miliarde de lei prin procesare și vînzare de produse petroliere. Dacă o perioadă afacerile au mers din plin, în urma unui control financiar s-a stabilit că statul a fost păgubit cu 1,2 miliarde de lei, prin neplata accizelor, a impozitelor pe profit, TVA și a altor obligații. În plus, expertiza efectuată a stabilit că societatea a înregistrat o pierdere de 500 de milioane de lei și că din sumele încasate au „dispărut” în mod misterios alte 400 de milioane de lei.
Afaceri de miliarde cu un SRL fantomă
În anul 2000, Nicolae Stoian era angajat pe postul de confecționer metalic la SC Dogicom SRL Onești. El a cumpărat de la Ciprian Daniel Nunu o societate comercială care nu mai desfășura nici un fel de activitate și nu avea datorii. Stoian le-a declarat organelor de urmărire penală că, atît fostul lui patron de la Dogicom SRL, Petru Hazu, cît și un cunoscut comun, Ion Tismănaru, l-au determinat să cumpere această firmă, deoarece „aveau nevoie de o persoană descurcăreață în afacerile cu benzină”. Cum Stoian nu avea banii necesari pentru a se implica în acest gen de afaceri, Petru Hazu a încheiat cu el un contract prin care i-a împrumutat 400 de milioane de lei pentru începerea activităților de achiziționare de materie primă, de procesare și comercializare a produselor rezultate prin noua societate achiziționată, Dalexon SRL. Condiția a fost ca lucrările să se realizeze prin Dogicom SRL, însă, așa cum declară Stoian, la indicațiile lui Tismănaru, el s-a dus la SC Carom SA Onești, unde a încheiat un contract de procesare. În baza acestuia, a făcut rost de benzină de cracare de la Rafinăria Dărmănești, de tetraetil de plumb, de la Metal Invest, de toluen de la Arpechim Ploiești și de benzen brut de la o altă societate din Galați. „La toate aceste societăți am fost însoțit fie de Tismănaru, fie de Hazu, dar aceștia nu au făcut altceva decît să mă transporte, fără să se amestece în tranzacții. Materiile prime obținute le-am adus la Carom, unde au fost procesate și, într-o primă fază, am realizat 37,5 tone de benzină, pe care am vîndut-o către SC Univers Metcom SRL Bacău, cu prețul de 5,5 milioane de lei tona”, spune Stoica.
Benzină vîndută sub prețul de producție
După acest prim succes, Stoian a efectuat o a doua procesare la Carom, în urma căreia a obținut alte 86 tone de benzină, pe care le-a comercializat la diferite firme din Bacău și din Cluj Napoca. Pînă aici, toate bune, numai că el a declarat în fața procurorilor că întreaga afacere mergea deliberat în pierdere: „știam că benzina o vindeam sub prețul de producție, deoarece costul materiilor prime, al transportului și al tarifului de procesare depășea cu mult pe cel de vînzare la tona de benzină”. Stoian a povestit cvă a făcut asta la cererea lui Tismănaru, „care îmi spunea că trebuie să încasez o valoare mai mare decît cea înscrisă în factură”. Cu alte cuvinte, reprezentanții firmelor care cumpărau benzină îi dădeau cîteva milioane de lei în plus, la fiecare tranzacție, fără nici un fel de acte legale. El spune că banii încasați în numerar peste prețul de facturare „au fost împărțiți cu Ion Tismănaru, fără a se întocmi nici un document”. Lui Stoian îi revenea numai o mică parte din această „șpagă”, dar tot a reușit să strîngă peste o sutăde milioane de lei, bani primiți în tranșe.
Cum lucrurile păreau să meargă ca pe roate, SC Dalexon și-a continuat activitatea prin achiziționarea de la SC Agerom SA Bacău a unei noi cantități de benzină de cracare termică, însă procesarea nu a mai putut fi făcută la Carom. De aceea, reprezentanții firmei au apelat la SC Petro Criș SRL din Stei – Bihor, de unde au rezultat în final 77 tone de benzină Premium II. O parte a fost vîndută către două societăți din Ardeal, SC Universal SRL – Nucet și Uili SRL Oradea, la prețul de 6,5 milioane de lei tona. Restul a rămat la unitatea procesatoare, în custodie. Stoian susține că nu a primit nici o factură de la Pretro Criș și că nu înțelege cum de a reușit această firmă să efectueze procesarea, din moment de nu posedă instalație de prelucrare asemănătoare cu cele de la Carom.
Pe de altă parte, Ion Tismănaru leagă orice legătură cu SC Dalexon SRL, spunînd că, întîmplător, a asistat la o discuție între Ciprian Nanu, fostul proprietar al firmei, și Nicolae Stoian, care era interesat să cumpere o societate profilată pe vînzarea de produse petroliere.
Rămîne de văzut cine este sau nu vinovat în această afacere încîlcită, însă cert este că statul a fost păgubit cu 1,2 miliarde de lei. Nicolae Stoian recunoaște că nu a achitat niciodată nici o datorie la stat, pentru benzina vîndută. Așa se explică și de ce își permitea să dea produsul la o valoare mai mică decît benzina existentă pe piață. „Cînd am primit somație de la Administrația Financiară Onești, i-am spus lui Tismănaru să ne plătim datoriile, însă el nu a fost de acord, spunîndu-mi că vom scăpa de datorii prin vînzarea societății către o altă persoană, lucru care nu s-a mai întîmplat”, spune Stoian.
Deocamdată, pentru datoriile pe care le are către stat, lui Stoian i s-a pus un sechestru asiguratoriu. Numai că de la el nu au putut fi sechestrate decît bunuri în valoare de 15 milioane de lei, reprezentînd un televizor, o mașină de spălat, un frigider și un aragaz. Procurorul Vasile Șerbu, purtătorul de cuvînt al Parchetului de pe lîngă Judecătoria Onești, ne-a declarat că în acest caz cercetările continuă, pentru a se stabili dacă între Stoian Hazu și Tismănaru au existat sau nu relații de afaceri. (Daniel GORUN)
Lasă un răspuns