• cei care își imaginează că un pătrățel sau o bulină roșie pusă pe ecran îi va opri pe tineri să se uita la un film obscen sau care incită la violență se înșeală • foarte puțini părinți își dau copiii afară din cameră, în ciuda anunțurilor de tot felul apărute pe ecrane
Cum toate merg bine și s-au făcut tot soiul de schimbări posibile în învățămînt, s-au gîndit dintr-o dată cei mari să ne protejeze și de cuvintele obscene, de scenele cu violență, de filme și reviste indecente și, mai nou, și de muzica hip-hop, care face rău urechiușelor noastre fragile. Dar le-au trebuit cam 10-12 ani să își dea seama de ce tineretul a ajuns în starea care a ajuns, cu vocabularul și mentalitatea sa bolnavă. Cam greu, dar mai bine tîrziu decît niciodată. Metodele aplicate sînt însă, de cele mai multe ori, cel puțin infantile. Cerculețul roșu, triunghiulețe și tot felul de semne pierdute pe ecranul televizorului, pe care nimeni nu le bagă în seamă sau le mai ascultă. Au ajuns stresante imaginile dinaintea unui film cu „acest film nu poate fi vizionat decît cu acordul părinților”. În acest caz, copilul care vrea să se uite la un astfel de film nu îi mai întreabă pe ai săi, pentru că știe că nu are voie și se uită pe ascuns, în lipsa lor. Cît despre părinți, mai mereu au treabă prin casă, ori pierd chiar momentele de început ale filmelor, așa că n-au de unde să știe că filmul nu-i pentru copii.
De curînd, am auzit mai mulți copii jucînd un joc nou: de-a irakienii și de-a americanii. Regulile erau simple: mai întîi americanii îi băteau pe irakieni, iar apoi irakienii pe americani. Nu au avut nevoie de nici un film ca să inventeze așa ceva, ci, pur și simplu, au auzit cîteva lucruri la jurnalele de știri. Aașadar, ar trebui ca știrile să nu mai vorbească despre război, ca să nu mai propage violența? Am auzit și ideea unora cum că știrile de la ora 17.00 să fie schimbate pentru a nu mai fi făcute publice atîtea crime și acte de violență. Nu-i nimic, tînărul în formare stă pînă la ora 22.00 ca să le vadă, pentru că tot ce îi este ascuns trebuie descoperit în cele din urmă.
Acum s-au băgat oamenii mari care au grijă de mintea noastră și la cenzurarea melodiilor. Normal, prima dată au sărit în ochi formațiile de hip-hop, gen Paraziții și La Familia. Se va spune că au dreptate să-i cenzureze, că vorbesc obscen, că videoclipurile incită la violență. Problema este că și postul MTV – care și-a cîștigat renumele și prestigiul de post „adevărat” – are ore speciale în care difuzează astfel de muzică. Dar ne-am trezit noi că genul ăsta de muzică nu face bine tinerilor. Iar soluția a fost una de-a dreptul copilărească: au lăsat întregul videoclip fără versuri, pe motiv că frazele sînt obscene. Am avut însă surpriza ca, alată într-un grup de tineri în timp ce era difuzată melodia fără cuvinte, tinerii să cînte ei versurile, pentru că le știau deja pe de rost. Așa că în loc de trei guri care ar fi vorbit obscen, au vorbit 30 de tineri.
Sînt adolescenți care știu mai bine versurile de la cîntecele lor decît o lecție la română. Se crede că cenzurarea totală a melodiei rezolvă lucrurile. Poate, doar dacă ar fi puse după gratii toate formațiile de hip-hop din țară și din lume. Un lucru, îmi place să cred, imposibil.
Ceea ce ar dori oamenii care fac legile este să transforme peste noapte o masă de oameni care iubesc un anumit fel de muzică într-una cultă, ceea ce, însă, e cam greu. Dacă nu se aud melodiile le televizor sau nu se văd filmele, oricine poate cumpăra sau închiria o casetă video, o revistă sau un CD, fără să-l întrebe omul de la firma respectivă ce vîrstă are.
Peste toate, însă, se mai naște o întrebare. S-au gîndit vreo secundă legiutorii că tinerii nu prea au de unde să aleagă un film sau o muzică bună? Adolescenții au puțini bani, nu pot merge să-și cumpere un CD sau o casetă cu muzică de calitate, ori să meargă la un film bun. Consumă ce li se oferă și, odată învățați, pot fi cu greu stăpîniți. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns