Natalitatea în județul Bacău se duce la vale

• sporul natural la oraș este mai mare decît cel de la țară • cauza este dată de „educația sanitară”, deficitară în mediul rural • sporul natural a fost anul trecut de numai zece persoane, media lunară

Îmbătrînirea populației este un fapt confirmat de toate statisticile postrevoluționare, iar acest fenomen, la care se adaugă politica de pensionare prematură din ultimii ani, au dus la un raport salariați-pensionari net defavorabil primilor. Dacă în anul 1990 se înregistrau opt milioane de salariați la 3,3 milioane de pensionari, respectiv un pensionar era susținut de 3,75 persoane angajate, acest raport a scăzut continuu, ajungînd la 4,6 milioane de angajați pentru 5,9 milioane de pensionari în anul 2000. Anul trecut, acest raport era de 1,02 angajați la un pensionar, dar, dacă se iau în calcul și pensionarii din agricultură, raportul scade la 0,75.

Fenomenele demografice din județul Bacău sînt în mod decisiv influențate de evoluția vieții economice. „Perioada de după 1997 a fost caracterizată de scăderea continuă, pînă în 2001, a producției industriale, indicii acesteia fiind de 95,1 la sută în 1997, 87,5 la sută în 1998, 75,5 la sută, în 1999, 86,9 la sută, în 2000, excepția fiind 2001, cînd s-a înregistrat o creștere cu 12,7 la sută față de anul anterior”, arată Daniela Măgirescu, de la Direcția Județeană de Statistică (DJS) Bacău.

Într-o analiză recent realizată, statisticianul arată că fenomenele demografice manifestă o independență relativă, asimilînd „transformările condițiilor materiale și sociale, iar, după o perioadă, cumulat cu contextul economic, este de așteptat ca fenomenele demografice să treacă printr-o perioadă dificilă, în special mișcarea naturală a populației”. Daniela Măgirescu spune că sporul natural al județului Bacău a fost în continuă scădere, de la 1.743 de persoane în 1998, pînă la 548 de persoane în 2001, scăderea medie anuală fiind de 386 de persoane pe an. „Cu toată această scădere, putem afirma că în perioada analizată sporul natural înregistrat în urban a fost superior celui înregistrat în mediul rural”, a explicat statisticianul. Această scădere a sporului natural, calculată ca diferența dintre născuții vii și numărul deceselor, este cauzată în primul rînd de scăderea numărului născuților vii și, pe alocuri, de menținerea constantă a numărului celor decedați. Deși, pe ansamblu, județul Bacău a înregistrat sporuri naturale cu valori pozitive, există și abateri de la această tendință. Astfel, orașul Tîrgu Ocna a înregistrat în 1997 un maxim negativ, de minus 40 de persoane. În ansamblul fenomenelor demografice, o importanță deosebită prezintă natalitatea și mortalitatea populației, implicate direct în evoluția numărului și structurii populației. Daniela Măgirescu precizează că, începînd cu 1998, cînd s-a înregistrat cea mai mare valoare, 12,4 la mie, „se constată un regres evident și continuu al ratei de natalitate, valoarea acestui indicator ajungînd la 11,1 la mie, în urmă cu doi ani”.

Scăderea natlității generale a fost mai consistentă, cu 56,7 la sută în mediul rural, comparativ cu mediul urban. În analiza DJS Bacău se arată că factorii care au determinat diferențe relativ mari între cele două medii sînt „de ordin educațional, economic și religios”, intensitatea natalității variind în funcție de nivelul de instruire, este „puternic” influențată de gradul general de cultură, concepții și tradiții religioase, de gradul de ocupare a populației feminine în sfera activităților economice și sociale. „Fără îndoială, evoluția natalității este condiționată și de politica demografică, afirmație susținută de cei doi indicatori, economic și demografic”, apreciază Măgirescu. Ea spune că este de înțeles de ce 62,1 la sută din numărul născuților vii ai județului se aflau în urmă cu doi ani în mediul rural. De asemenea, ratele natalității înregistrate la Bacău și Onești s-au situat sub ratele mediului urban, iar cu valori peste această medie se află orașele Buhuși, Comănești, Moinești, Dărmănești, ratele de natalitate variind aici între 15,1 și 9,3 la mie. La țară, cea mai mare rată a natalității s-a înregistrat în 1997, în comuna Horgești (27,7 la mie), iar cea mai mică, în 1999, la Izvoru Berheciului (6,3 la mie). Daniela Măgirescu apreciază că declinul natalității este alarmant și „sînt necesare măsuri urgente de stimulare a natalității, în special de ordin material, sanitar și social”.

Mortalitatea este mai mare la țară

Dintre fenomenele mișcării naturale, mortalitatea reacționează cel mai sensibil la îmbunătățirea condițiilor de viață și, în general, evoluția ei este direct proporțională cu ridicarea nivelului de trai al populației. Acest indicator a avut în perioada analizată o evoluție sinusoidală, cu maximumul de 10,3 la mie și minimumul de 10,1 la mie. „Se poate constata că mortalitatea în mediul rural devansează același indicator din mediul urban, ca urmare a unor diferențe în organizarea ocrotirii sănătății și accesului populației la asistența sanitară, a gradului de cultură sanitară diferit, dar și ca urmare a existenței unei structuri a populației pe vîrste mai ridicat în rural decît în urban”, spune statisticianul. Procesul de migrație rural-urban a determinat o îmbătrînire demografică a populației de la sate. Mortalitatea este foarte mică în comunele Bogdănești (5,9 la mie, în 1998) și Sănduleni (7,5 la mie, în 2000). Mortalitatea cea mai mare s-a înregistrat în comunele Săucești (22,9 la mie) și Vultureni (22,9 la mie, în 2000). (Florin POPESCU)