Stabilirea din oficiu a impozitului pe venit la persoanele fizice

Organul fiscal competent are dreptul de a stabili din oficiu impozitul pe venitul anual global, respectiv impozitul pe venitul anual, aferent fiecărui loc de realizare a fiecărei categorii de venituri, în cazul în care contribuabilul nu depune declarația de venit, în termen de 15 zile de la primirea înștiințării prin care Fiscul îi notifică depășirea termenului legal de depunere a declarației. Maricel Radu, purtătorul de cuvînt al DGFP Bacău, informează că stabilirea obligației de plată se face după consolidarea bazei de date, potrivit tuturor informațiilor aflate la dispoziția organului fiscal, primite de la alte organe fiscale, de la plătitorii de venit sau direct de la contribuabili, precum și din alte surse, și anume: fișe fiscale 1; fișe fiscale 2; declarații estimative; declarații speciale; contracte de închiriere/subînchiriere/arendare; declarații informative depuse de plătitorii de venituri; declarații privind venitul estimat pentru asociațiile fără personalitate juridică; declarații anuale de venit pentru asociațiile fără personalitate juridică; declarații privind veniturile din activități agricole.

Stabilirea veniturilor nete se face pe categorii de venit, pe baza documentelor de mai sus, după cum urmează:

• Venitul net din salarii se calculează:

– pe baza datelor din fișele fiscale, prin însumarea venitului net realizat pe fiecare sursă în parte, din fiecare fișă fiscală 1 și/sau venitului bază de calcul din fiecare fișă fiscală 2 depuse de către angajatori pentru contribuabil;

– pe baza datelor din declarațiile privind salariile din străinătate pentru activitatea desfășurată în România;

• Venitul net din activități independente se calculează:

– pe baza datelor din declarațiile speciale și din declarația anuală de venit pentru asociațiile fără personalitate juridică, prin însumarea venitului net realizat pe categorii de venit și pe fiecare sursă în parte;

– pe baza datelor din declarațiile informative depuse de plătitorii de venit, ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile.

Venitul brut se determină pe baza declarațiilor informative, depuse de plătitorii de venit care au obligația reținerii impozitului la sursă, pentru contribuabilii care au realizat venituri din activități independente pentru care plățile anticipate se stabilesc prin reținere la sursă, prin însumarea, pe categorii de venituri, a venitului brut declarat de plătitorii de venit.

Cheltuielile deductibile, pentru contribuabilii care au obținut venituri din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, se calculează prin deducerea unei cote de cheltuieli forfetare de 25 la sută sau 40 de procente, după caz, din venitul brut. Pentru celelalte categorii de contribuabili, din venitul brut se deduce o cotă de cheltuieli suplimentare de 15%.

• Venitul net din cedarea folosinței bunurilor se calculează:

– pe baza declarațiilor speciale, prin însumarea venitului net realizat pe fiecare sursa în parte;

– pe baza contractului de închiriere/subînchiriere/ arendare, ca diferență între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile.

Venitul brut se stabilește pe baza chiriei sau arendei din contract. În cazul în care în evidența organului fiscal există mai multe contracte de închiriere, stabilirea venitului brut se face prin însumarea venitului aferent fiecărei surse. Cheltuielile deductibile se calculează prin aplicarea la venitul brut a unei cote forfetare de cheltuieli de 50 la sută sau 30 la sută, după caz.

În toate cazurile, la stabilirea obligațiilor de plată se vor avea în vedere și alte informații și documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului, care sînt relevante pentru stabilirea impozitului pe venit, iar în lipsa acestora, pe baza datelor din dosarele fiscale ale contribuabililor cu activități similare.

Organul fiscal întocmește o Notă de constatare care cuprinde, în mod obligatoriu, elementele avute în vedere la stabilirea venitului net pe categorii de venituri, precum și modul de calcul al acestuia.

Pe baza constatărilor făcute, Fiscul stabilește venitul anual global impozabil. Acesta se determină prin însumarea veniturilor nete din activități independente, salarii, cedarea folosinței bunurilor, din țară și străinătate. Venitul anual global impozabil se stabilește ca diferența între venitul anual global și deducerile personale de bază. Pe baza venitului anual global impozabil astfel stabilit, organul fiscal calculează impozitul datorat prin aplicarea cotelor de impunere prevăzute de legislația în vigoare, pentru anul fiscal pentru care se face impunerea din oficiu. În situația în care impozitul rezultat este mai mic decît plățile anticipate efectuate, impozitul se stabilește din oficiu la nivelul acestora.

Pe baza venitului anual global impozabil sau a venitului anual impozabil, după caz, organul fiscal calculează impozitul corespunzător și emite o decizie de impunere, care este transmisă contribuabilului. Maricel Radu precizează că impozitul stabilit din oficiu de către organul fiscal competent se corectează, după cum urmează:

– la data depunerii efective de către contribuabil a declarației de venit global sau a celorlalte declarații prevazute de lege;

– la data efectuării unui control fiscal care se desfășoară pentru impozitul care a fost stabilit din oficiu.